DECANTÁŢIE s. v. decantare.

DECAPÁJ s. v. decapare.

DECAPÁRE s. (CHIM.) decapaj.

DECAPITÁ vb. (înv.) a descăpăţâna, a scurta. (A ~ pe un condamnat la moarte.)

DECAPITÁT adj. (înv.) scurtat. (Condamnat ~.)

DECARBURÁRE s. (CHIM.) decarburaţie.

DECARBURÁŢIE s. v. decarburare.

DECAVÁ vb. v. calici, ruina, sărăci, scăpăta.

DECAVÁRE s. v. ruinare, sărăcire, scăpătare.

DECAVÁT adj. v. ruinat, sărăcit, scăpătat.

DECĂDEÁ vb. 1. a regresa, (înv.) a (se) înapoia, a scădea, a scăpăta, (înv. fig.) a retrograda. (Puterea persană a ~.) 2. a se declasa, a se degrada. (A ~ din cauza băuturii.) 3. v. corupe.

DECĂDÉRE s. 1. v. declin. 2. declasare, degradare. (~ cuiva din cauza băuturii.) 3. corupere, depravare, pervertire, stricare, viciere, (înv.) degradăţie. (~ moravurilor.) 4. v. corupţie.

DECĂZÚT adj. 1. declasat, degradat. (Un actor ~.) 2. v. corupt.

DECĂZÚTĂ adj. pierdută, stricată. (Femeie ~.)

DECÂT adv. ca. (E mai în vârstă ~ el.)

DECEDÁ vb. v. muri.

DECEDÁRE s. v. moarte.

DECEDÁT adj., s. v. mort.

DECELÁ vb. v. descoperi, dezvălui, releva.

DECÉMBRIE s. (pop.) îndrea, (înv. şi reg.) neios, (reg.) ningău. (~ este a 12-a lună a anului.)

DECÉNIU s. decadă. (În ultimul ~.)

DECÉNT adj. 1. v. politicos. 2. pudic, ruşinos, sfios. (O comportare ~.) 3. acceptabil, onorabil. (Duce o viaţă ~.)

DECÉNŢĂ s. 1. v. politeţe. 2. v. bună-cuviinţă.

DECÉPŢIE s. v. dezamăgire.

DECEPŢIONÁ vb. v. dezamăgi.

DECEPŢIONÁNT adj. v. dezamăgitor.

DECEPŢIONÁT adj. v. dezamăgit.

DECERNÁ vb. v. conferi.

DECERNÁRE s. v. conferire.

DECÉS s. v. moarte.