|
DECANTÁŢIE s. v. decantare. DECAPÁJ s. v. decapare. DECAPÁRE s. (CHIM.) decapaj. DECAPITÁ vb. (înv.) a descăpăţâna, a scurta. (A ~ pe un condamnat la moarte.) DECAPITÁT adj. (înv.) scurtat. (Condamnat ~.) DECARBURÁRE s. (CHIM.) decarburaţie. DECARBURÁŢIE s. v. decarburare. DECAVÁ vb. v. calici, ruina, sărăci, scăpăta. DECAVÁRE s. v. ruinare, sărăcire, scăpătare. DECAVÁT adj. v. ruinat, sărăcit, scăpătat. DECĂDEÁ vb. 1. a regresa, (înv.) a (se) înapoia, a scădea, a scăpăta, (înv. fig.) a retrograda. (Puterea persană a ~.) 2. a se declasa, a se degrada. (A ~ din cauza băuturii.) 3. v. corupe. DECĂDÉRE s. 1. v. declin. 2. declasare, degradare. (~ cuiva din cauza băuturii.) 3. corupere, depravare, pervertire, stricare, viciere, (înv.) degradăţie. (~ moravurilor.) 4. v. corupţie. DECĂZÚT adj. 1. declasat, degradat. (Un actor ~.) 2. v. corupt. DECĂZÚTĂ adj. pierdută, stricată. (Femeie ~.) DECÂT adv. ca. (E mai în vârstă ~ el.) DECEDÁ vb. v. muri. DECEDÁRE s. v. moarte. DECEDÁT adj., s. v. mort. DECELÁ vb. v. descoperi, dezvălui, releva. DECÉMBRIE s. (pop.) îndrea, (înv. şi reg.) neios, (reg.) ningău. (~ este a 12-a lună a anului.) DECÉNIU s. decadă. (În ultimul ~.) DECÉNT adj. 1. v. politicos. 2. pudic, ruşinos, sfios. (O comportare ~.) 3. acceptabil, onorabil. (Duce o viaţă ~.) DECÉNŢĂ s. 1. v. politeţe. 2. v. bună-cuviinţă. DECÉPŢIE s. v. dezamăgire. DECEPŢIONÁ vb. v. dezamăgi. DECEPŢIONÁNT adj. v. dezamăgitor. DECEPŢIONÁT adj. v. dezamăgit. DECERNÁ vb. v. conferi. DECERNÁRE s. v. conferire. DECÉS s. v. moarte. |