Dictionar de sinonime

DECISÍV adj. 1. v. hotărâtor. 2. v. convingător. 3. v. esenţial.

DECIURICÁ vb. v. dezghioca.

DECÍZIE s. 1. hotărâre, rezoluţie. (O ~ adoptată prin consens.) 2. v. voinţă. 3. v. hotărâre. 4. v. sen-tinţă.

DECLAMATÓR s. recitator. (Un bun ~.)

DECLAMÁŢIE s. v. recitare.

DECLAMÁ vb. v. recita.

DECLAMÁRE s. v. recitare.

DECÍZIE s. v. dârzenie, fermitate, hotărâre, intransigenţă, neclintire, neînduplecare, nestrămutare, neşovăire, statornicie.

DECÂT adv. ca. (E mai în vârstă ~ el.)

DECÍS adj., adv. 1. adj. v. hotărât. 2. adj. v. categorie. 3. adj. v. răspicat. 4. adv. v. categoric.

DECLAMATÍV adj. v. afectat.

DECLAMATÓR adj. v. afectat.

DECLANŞATÓR s. (TEHN.) declanşor.

DECLANŞÓR s. v. declanşator.

DECLANŞÁ vb. 1. v. stârni. 2. v. dezlănţui. 3. v. izbucni.

DECLANŞÁRE s. 1. v. provocare. 2. v. dezlănţuire.

DECLARÁ vb. 1. v. afirma. 2. a comunica. (A ~ ziariştilor ...) 3. v. susţine. 4. a anunţa. (Preşedintele ~ deschisă şedinţa.) 5. v. destăinui. 6. v. mărturisi. 7. v. recunoaşte. 8. a opina, a se pronunţa. (Se ~ în favoarea proiectului.) 9. v. proclama. 10. v. apărea. 11. v. izbucni.

DECLARÁT adj. v. făţiş.

DECLARÁNT s. v. martor.

DECLARÁŢIE s. 1. v. afirmaţie. 2. comunicare. (O scurtă ~ făcută presei.) 3. (înv.) publicaţie. (O ~ oficială a guvernului.) 4. destăinuire, mărtu-risire. (~ de dragoste.) 5. v. depoziţie. 6. v. procla-maţie.

DECLASÁ vb. v. decădea.

DECLÍN s. v. apus, asfinţire, asfinţit.

DECLINÁ vb. (GRAM.) (înv.) a (se) pleca. (A ~ un substantiv.)

DECLINÁ vb. v. apune, asfinţi, coborî, dispărea, pieri, pleca.

DECLÍN s. decadenţă, decădere, regres, (înv.) descreştere, scădenie, scădere, scăpătare, (fig.) apus, crepuscul. (~ al unui imperiu.)

DECLASÁRE s. v. decădere.

DECLASÁT adj. v. decăzut.

DECLINÁŢIE s. v. declinare.

DECLINÁBIL adj. (GRAM.) (înv.) plecat. (Parte de vorbire ~.)

DECLINÁRE s. (GRAM.) declinaţie, flexiune nominală, (înv.) plecare. (~ unui substantiv.)