Dictionar de sinonime
DENIVELÁŢIE s. v. accident.
DENTÍNĂ s. (ANAT.) ivoriu. (~ dintelui.)
DENTÍCĂ s. v. dentiţă.
DENTÁR adj. stomatologic. (Cabinet ~.)
DENTÍŢIE s. dantură. (Are o ~ perfectă.)
DENTÍŢĂ s. (BOT.; Bidens tripartitus) (reg.) cârligior, dentică, denţică, doi-dinţi, iarbă-roşie, (Transilv.) păduchi-de-ţigan (pl.).
DENUMÍ vb. v. supranumi.
DENŢÍCĂ s. v. dentiţă.
DENUDÁRE s. (GEOGR.) denudaţie. (~ unui teren.)
DENTÍSTICĂ s. v. stomatologie.
DENUDÁŢIE s. v. denudare.
DENUMÍRE s. v. nume.
DENUMÍT adj. intitulat, numit, poreclit, supranumit, zis, (înv.) titluit. (Al. Golescu, ~ Arăpilă.)
DENÚNŢ s. denunţare, (livr.) delaţiune, (pop.) pâră, (înv.) sicofantie, (fam. fig.) turnare. (~ adresat justiţiei.)
DENUNŢÁ vb. 1. a pârî, a reclama, a spune, (pop.) a vinde, (Mold., Transilv. şi Maram.) a ponoslui, (înv.) a jelui, a vădi, (fam. fig.) a aranja, a turna. (L-a ~ autorităţilor.) 2. v. dezaproba.
DENUNŢÁRE s. v. denunţ.
DENUNŢĂTÓR s. pârâtor, (livr.) delator, sicofant, (înv.) prepuitor, vadnic, (fam. fig.) turnător. (Un ~ ordinar.)
DEOCHEÁ vb. v. invidia, pizmui.
DEOARECÉ conj. (cauzal) 1. că, căci, fiindcă. (Să plecăm ~ se face seară.) 2. când, cum, fiindcă, întrucât. (~ ştiu că vine, sunt emoţionat.) 3. dacă, fiindcă, întrucât, (pop.) unde. (~ tot stă aproape, mă duc pe la el.)
DEOCHEÁ vb. (pop.) a poci, (reg.) a pocita, (reg.) a săgeta, a strica. (Crede că l-a ~ cineva pe copil.)
DEOCAMDÁTĂ adv. 1. v. acum. 2. provizoriu. (~ vei locui la mine.)
DEOCHEÁT adj. v. deşănţat, imoral, impudic, indecent, interlop, necuviincios, neru-şinat, obscen, pornografic, scabros, scârbos, suspect, trivial, vulgar.
DEOCHETÚRĂ s. v. deochi.
DEÓCHI s. deochetură, (pop.) potcă, (reg.) mirătură, râvnă. (Îi face farmece de ~.)
DEODÁTĂ adv. brusc, fulgerător, instantaneu, odată, repede, scurt, subit, (pop.) numai, (reg.) târla-mârla. (~ se întoarce spre el şi...)
DEOSÉBI adv. v. aparte, deosebit, separat.
DEOPÁRTE adv. izolat, retras, (înv.) osebi. (Stă ~.)
DEOPOTRÍVĂ adv., adj. 1. adv. v. întocmai. 2. adj. invar. v. egal.
DEONTOLOGÍE s. etică profesională.
DEODORÁNT s., adj. (FARM.) dezodorizant.