Dictionar de sinonime

DEGRADÁŢIE s. v. corupere, decădere, degra-dare, depravare, deteriorare, înjosire, învechire, pervertire, stricare, umilire, uzare, viciere.

DEGRADÁT adj. 1. v. ruinat. 2. v. deteriorat. 3. v. ponosit. 4. v. depreciat. 5. v. decăzut. 6. v. înjosit.

DEGRESÁRE s. (TEHN.) degresaj. (~ unui aliment.)

DEGRESÁJ s. v. degresare.

DEHOBÍ vb. v. epuiza, extenua, frânge, istovi, seca, secătui, sfârşi, slei, stoarce, vlăgui, zdrobi.

DEGRINGOLÁDĂ s. v. debandadă.

DEGRESÍV adj. v. descrescător.

DEGUSTÁŢIE s. v. degustare.

DEHIDROGENÁZĂ s. (BIOL.) transhidrogenază.

DEGUSTÁRE s. degustaţie, savurare. (~ prăjiturii.)

DEGUSTÁ vb. v. savura.

DEÎMPĂRŢÍT s. (MAT.) (înv.) dividend.

DEJUNÁ vb. v. prânzi.

DELAOLÁLTĂ adv. v. împreună, laolaltă.

DEJÚN s. v. prânz.

DEJUCÁ vb. v. zădărnici.

DEJUCÁRE s. v. zădărnicire.

DEJÁ adv. v. încă.

DEÎNMULŢÍT s. (MAT.) (înv.) multiplicand.

DEIFICÁ vb. v. zeifica.

DEIFICÁRE s. v. zeificare.

DEIFICÁT adj. v. zeificat.

DELAPIDÁT adj. (JUR.) defraudat, sustras. (Su-mă ~.)

DELAPIDÁRE s. 1. (JUR.) defraudare, sustragere, (înv. şi fam.) sfeteriseală, sfeterisire, (grecism înv.) sfeterismos, (impr.) deturnare. (~ unei sume de bani.) 2. v. fraudă.

DELAPIDÁ vb. (JUR.) a defrauda, a sustrage, (rar) a frauda, (înv. şi fam.) a sfeterisi, (impr.) a deturna. (A ~ o sumă de bani.)

DELAPIDATÓR s. (JUR.) defraudator. (~ul a fost condamnat.)

DELAŢIÚNE s. v. denunţ, denunţare.

DÉLĂ s. v. acţiune, cauză, judecată, proces.

DELATÓR s. v. denunţător, pârâtor.

DELECTÁ vb. 1. v. încânta. 2. a (se) desfăta, a (se) răsfăţa, (rar) a (se) dezmierda, (Mold.) a (se) teferici, (fig.) a (se) îndulci. (I-a ~ cu tot felul de bunătăţi.)