![]() Caută
Traducere
|
Dictionar de sinonimeDEPOZITÁRE s. 1. înmagazinare, magazinaj, magazinare, stocaj, stocare. (~ unei mărfi.) 2. v. sedimentare. DEPOZÍŢIE s. (JUR.) declaraţie, mărturie, mărturi-sire, (rar) confesiune, (înv.) mărturisanie, tacrir. (~ unui martor în instanţă.) DEPRAVÁRE s. 1. v. corupere. 2. v. corupţie. DEPRAVÁ vb. v. corupe. DEPRECIÁ vb. 1. v. devaloriza. 2. a (se) degrada. (O marfă perisabilă care s-a ~.) DEPRAVÁT adj., s. 1. adj. v. corupt. 2. adj., s. v. desfrânat. DEPRECIÁ vb. v. bagateliza, minimaliza, subaprecia, subestima, subevalua. DEPRECIATÍV adj. v. peiorativ. DEPRECIÉRE s. 1. v. devalorizare. 2. v. degradare. DEPRECIÁT adj. v. bagatelizat, minimalizat, subapreciat, subestimat, subevaluat. DEPRECIÁT adj. 1. (FIN.) demonetizat, devalori-zat, scăzut. (Cursul ~ al unei monede.) 2. v. de-gradat. DEPRECIÉRE s. v. bagatelizare, minimalizare, subapreciere, subestimare, subevaluare. DEPRÍNDERE s. 1. v. aclimatizare. 2. v. însuşire. 3. v. obicei. 4. (mai ales la pl.) v. comportare. 5. (mai ales la pl.) v. tabiet. 6. v. fire. DEPRÍNDE vb. 1. v. aclimatiza. 2. v. dresa. 3. v. în-suşi. 4. a se împăca, a se obişnui. (Nu mă pot ~ cu gândul că ...) DEPRIMÁT adj. 1. v. descurajat. 2. v. supărat. DEPRIMÁ vb. v. descuraja. DEPRIMÁNT adj. 1. v. descurajator. 2. apăsător, dezolant, sumbru, (fig.) negru. (Gânduri ~.) 3. v. dezolant. DEPRIMÁRE s. v. descurajare. DEPREÚNĂ adv. v. dimpreună, împreună, laolaltă. DEPRESIÚNE s. 1. (GEOGR.) (pop.) lăsătură. (În munţi pot exista numeroase ~.) 2. (GEOGR.) depresiune oceanică = fosă abisală, groapă abisală. 3. demoralizare, deprimare, descurajare, (livr.) marasm, (înv.) demoralizaţie, (fig.) demo-bilizare. (Stare de ~ a unui nevrotic.) DEPRÍNDERE s. v. exerciţiu, învăţare, învă-ţătură, practică, studiu. DEPÚNE vb. 1. a lăsa, a preda. (A ~ geamantanul la gară.) 2. v. preda. 3. v. pune. 4. v. plăti. 5. a se aşeza, a se aşterne, a se pune. (S-a ~ mult praf pe ...) 6. v. cădea. 7. v. sedimenta. 8. v. desfăşura. 9. v. presta. (A ~ un jurământ.) DEPUNĂTÓR s. v. deponent. DEPRÍNS adj. 1. v. aclimatizat. 2. acomodat, dedat, familiarizat, obişnuit. (Un om ~ în noul mediu.) 3. v. experimentat. DEPÚNERE s. 1. lăsare, predare. (~ geamantanu-lui la gară.) 2. v. predare. 3. v. plată. 4. v. sedi-mentare. (Proces de ~ a calcarului.) 5. v. sediment. DEPURATÍV s. (FARM.) depurator. (Purgativele sânt ~e.) DEPURATÓR s. v. depurativ. DEPUTÁT s. (POL.) (prin Transilv., ieşit din uz) ablegat. DERÁNJ s. 1. v. dezordine. 2. supărare. (Nu va fi nici un ~, dacă ...) DERANJÁ vb. 1. a răscoli, a răvăşi, a zăpăci, (reg.) a răntui, a rostopoli. (De ce mi-ai ~ hârtiile?) 2. a strica. (Să nu-mi ~ pieptănătura.) 3. v. defecta. 4. a incomoda, a încurca, a jena, a stingheri, a stânjeni, a supăra, a tulbura, (livr.) a conturba, a importuna, a inoportuna, (rar) a sinchisi, (pop.) a zăticni, (Mold. şi Bucov.) a zăhăi, (înv.) a sminti. (Te rog să nu-l ~ de la lucru; să nu fie ~ de nimeni.) 5. a perturba, a tulbura. (A ~ liniştea cuiva.) 6. v. strica. 7. a se obosi, a se osteni. (Nu era cazul să te ~ până la mine.) |