Toate definitiile

SALMIÁC s. (CHIM.) (pop.) ţipirig.

SALMIÁC s.n. Clorură naturală de amoniu. [Pron. -mi-ac. / < fr. salmiac].

SALMIÁC s. n. (Chim.; rar) Țipirig. [Pr.: -mi-ac] – Din germ. Salmiak.

SALMIÁC s. n. clorură naturală de amoniu; țipirig. (< germ. Salmiak)

* salmiác n. (germ. salmiak, pol. salmiak și salmoniak, din lat. sal ammoniacus, sare amoniacală). Chim. Rar. Țipirig.

salmiác (rar) (-mi-ac) s. n.

1) țipiríg n. fără pl. (din țăperig, care ar veni dintr´un adj. ngr., de unde vine și sîrb. caparika și mrom. țaparkó, id.). O substanță albă pulverulentă rezultată din acid cloridric [!] și amoniac în volume egale. În ainte [!] se aducea din Egipt, unde se prepara sublimînd funinginea produsă din arderea baligiĭ de cămilă. Astăzĭ se extrage din apele care se condensează la prepararea gazuluĭ de iluminat pin [!] destilarea cărbuneluĭ de pămînt. În chimie se numește clorură de amoniŭ saŭ cloidrat [!] de amoniac (AzH₄ C₁). Se numește și salmiac și (vechĭ) nișadir.