Toate definitiile
țipiríg s. n. – Amoniac. – Var. țiperig, tăperig. Sb. caparika (Candrea); sau, mai probabil, din țeapă cu suf. expresiv -ig(ă) pentru mirosul său înțepător; fonetismul ca și semantismul coincid cu tipirig (var. tiperig, tăperig), var. a lui pipirig, v. aici mai sus.
SPIRT DE ŢIPIRÍG s. v. amoniac.
ȚIPIRÍG1 s. m. (Bot.; regional) Pipirig. – Cf. pipirig.
ȚIPIRÍG2 s. n. Clorură de amoniu (folosită la cositorirea aramei, în soluția unor pile electrice și în diferite reacții chimice). – Cf. scr. caparika.
ŢIPIRÍG s. (BOT.) 1. (Scirpus silvaticus) pipirig. 2. (Scirpus holoschoenus) (reg.) rogoz.
ŢIPIRÍG s. v. clorură de amoniu, rugină, salmiac.
pipiríg (nord) și țip- (sud) m. (cp. cu pipiric, cu săs. ziprik, id., și cu lat. cypérus, o plantă ciperacee). Un fel de rogoz, plantă ciperacee (scirpus lacustris). Alt fel de rogoz care se numește și pipiriguț, spetează și ĭarba mlaștiniĭ (heleócharis palustris). O plantă acŭatică juncacee numită și rugină (juncus effusus). O plantă echisetacee acŭatică ale căreĭ tulpinĭ, bogate în acid salicilic, se întrebuințează la lustruit obĭectele de lemn și de metal (equisétum hiemale).
țipiríg1 (plantă) s. m.
țipiríg2 (substanță) (pop.) s. n.
1) țipiríg n. fără pl. (din țăperig, care ar veni dintr´un adj. ngr., de unde vine și sîrb. caparika și mrom. țaparkó, id.). O substanță albă pulverulentă rezultată din acid cloridric [!] și amoniac în volume egale. În ainte [!] se aducea din Egipt, unde se prepara sublimînd funinginea produsă din arderea baligiĭ de cămilă. Astăzĭ se extrage din apele care se condensează la prepararea gazuluĭ de iluminat pin [!] destilarea cărbuneluĭ de pămînt. În chimie se numește clorură de amoniŭ saŭ cloidrat [!] de amoniac (AzH4 C1). Se numește și salmiac și (vechĭ) nișadir.
2) țipiríg, V. pipirig și țăperig (plante).