Toate definitiile

PODBEÁL, podbeli, s. m. Plantă mică erbacee din familia compozeelor, cu rizom cărnos și flori galbene, folosită în medicină, iar uneori și în alimentație (Tussilago farfara). [Var.: podbál s. m., podbeálă s. f.] – Din bg., scr. podbel.

podbeál (podbéli), s. m. – Plantă, Tussilago farfara, Arnica montana. – Var. podbal. Sl., cf. bg. podbĕl, sb. podbjel, slov. podbel (Cihac, II, 270; Miklosich, Slaw. Elem., 37; Conev 46).

podbeál (ea dift.) m., pl. elĭ (vsl. podŭbĭelŭ, d. podŭ, dedesupt [!], și bĭelŭ, alb; bg. rus. podbĭelŭ, sîrb podbel). O mică plantă erbacee din familia compuselor din ale căreĭ florĭ se face ceaĭ contra tusiĭ, a căreĭ rizomă și rădăcină are proprietățĭ amare și sudorifice și din ale căreĭ frunze proaspete se fac cataplazme (tussilágo fárfara). Podbeal de munte, arnică. În nord: podbal.

podbeál/podbál (reg.) s. m., pl. podbéli