Toate definitiile

PODBAL-DE-ÁPĂ s. v. limbariţă.

PODBÁL s. m. v. podbeal.

PODBÁL s. (BOT.) 1. (Tussilago farfara) (reg.) păpădie, ropan, ropanior. 2. podbal-de-munte v. arnică.

PODBÁL s. v. captalan.

podbál (podbeál), podbéli, s.m. (reg.) 1. plantă mică erbacee, din frunzele căreia se face infuzie contra tusei și cataplasme. 2. brustur. 3. păpădie. 4. năvalnic. 5. nufăr. 6. smirdar. 7. pătlagină.

podbeál (ea dift.) m., pl. elĭ (vsl. podŭbĭelŭ, d. podŭ, dedesupt [!], și bĭelŭ, alb; bg. rus. podbĭelŭ, sîrb podbel). O mică plantă erbacee din familia compuselor din ale căreĭ florĭ se face ceaĭ contra tusiĭ, a căreĭ rizomă și rădăcină are proprietățĭ amare și sudorifice și din ale căreĭ frunze proaspete se fac cataplazme (tussilágo fárfara). Podbeal de munte, arnică. În nord: podbal.

podbeál/podbál (reg.) s. m., pl. podbéli