Toate definitiile

JUBILÁ, jubilez, vb. I. Intranz. A simți o mare satisfacție (exteriorizând-o), a se bucura din plin de ceva; a triumfa. – Din fr. jubiler, lat. jubilare.

JUBILÁ vb. v. triumfa.

JUBILÁ vb. I. intr. A avea o mare satisfacție, a triumfa. [< fr. jubiler].

JUBILÁ vb. intr. a avea o mare satisfacție, a triumfa. (< fr. jubiler, lat. iubilare)

* jubiléz v. intr. (lat. júbilo, -áre, a striga de bucurie). Arăt mare bucurie.

jubilá (a ~) vb., ind. prez. 3 jubileáză