Toate definitiile

EZITÁRE, ezitări, s. f. Faptul de a ezita; șovăială, nehotărâre, codeală, codire. – V. ezita.

EZITÁRE s. 1. codeală, codire, fluctuaţie, îndoială, nehotărâre, pregetare, şovăială, şovăire, (livr.) indecizie, (pop.) preget, (fig.) oscilare, oscilaţie. (~ în luarea unei decizii.) 2. v. nesiguranţă.

EZITÁRE s.f. Faptul de a ezita; șovăială, nehotărâre. [< ezita].

*ezitațiúne f. (lat. haesitátio, -ónis). Acțiunea de a ezita. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

ezitáre s. f., g.-d. art. ezitắrii; pl. ezitắri