Toate definitiile

SALÍVĂ s. f. Lichid apos și puțin vâscos care se formează continuu în gură, fiind secretat de glandele salivare, care servește la formarea și la înghițirea bolului alimentar, umezește și spală membrana mucoasă a gurii etc. – Din fr. salive, lat. saliva.

SALÍVĂ s. scuipat, scuipătură, spută, (rar) apă, (pop.) stupit.

SALÍVĂ s.f. Lichid apos și puțin vâscos care umezește gura, secretat de glandele salivare. [< fr. salive, lat. saliva].

SALÍVĂ s. f. lichid puțin vâscos, care umezește gura, secretat de glandele salivare. (< fr. salive, lat. saliva)

* salivă f., pl. e (lat. salíva). Fiziol. Scuipat, stupit, maĭ ales vorbind de umezeala naturală a guriĭ, care moaĭe mîncarea și ajută digestiunea.

!salívă s. f., g.-d. art. salívei; pl. salíve

SALIVÁ, salivez, vb. I. Intranz. A secreta, a produce (multă) salivă. – Din fr. saliver, lat. salivare.

SALIVÁ vb. I. intr. A produce (multă) salivă. [< fr. saliver].

SALIVÁ vb. tr. a produce (multă) salivă. (< fr. saliver, lat. salivare)

* salivéz v. intr. (lat. salivo, -iváre). Fiziol. Secretez multă salivă: gura salivează.

salivá (a ~) vb., ind. prez. 3 saliveáză