Ultimele cuvinte cautate:
DefinitiiSinonimeAntonimeExtensie cautare direct din browser
DEXro - DEX Online - Dictionar Explicativ Roman
Caută

Toate sursele
Definitii
Sinonime
Antonime
Traducere

Roman - Englez - Dictionar Roman Englez
Englez - Roman Dictionar Englez Roman - Dictionar Englez Roman


A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Toate definitiile

IEFTINÍ, ieftinesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) vinde cu preț mai mic decât înainte; a (se) reduce costul, prețul (mărfurilor, serviciilor, lucrărilor etc.). – V. ieftin.

IEFTINÍRE, ieftiniri, s. f. Faptul de a (se) ieftini.V. ieftini.

IEFTINÍT, -Ă, ieftiniți, -te, adj. (Despre mărfuri, lucrări, servicii etc.) Cu preț redus. – V. ieftini.

IEFTIÓR, -OÁRĂ, ieftiori, -oare, adj. (Pop.) Diminutiv al lui ieftin. [Pr.: -ti-or] – Ieftin + suf. -ior.

IELCOVÁN, ielcovani, s. m. (Ornit.; reg.) Pescăruș. – Din tc. yelkovan.

IÉLE s. f. pl. (Mai ales art.) Ființe imaginare din mitologia populară românească, înfățișate ca niște fete frumoase, îmbrăcate în alb, care apar numai noaptea, vrăjind, prin cântecul și prin jocul lor, pe bărbați, asupra cărora au puteri nefaste; frumoasele, mândrele, dânsele, șoimanele, vântoasele, drăgaicele. – Din ele (pl. f. al lui el).

IENIBAHÁR s. n. Fructele mici, rotunde și maro-negricioase, ale unei plante exotice (Myrthus pimenta), care se folosesc drept condiment; p. ext. planta care produce aceste fructe. – Din tc. yenibahăr.

IANICÉR s. m. v. ienicer.

IENICÉR, ieniceri, s. m. Soldat din corpul de elită al vechii infanterii turcești, recrutat la început dintre prizonierii de război, iar mai târziu dintre copiii turciți ai populațiilor creștine. [Var.: (înv.) ianicér, -i s. m.] – Din tc. yeniçeri.




IENICERÉSC, -EÁSCĂ, ienicerești, adj. Care aparține ienicerilor, privitor la ieniceri; caracteristic ienicerilor. – Ienicer + suf. -esc.

IENICERÍME s. f. (Rar) Armata ienicerilor; mulțime de ieniceri. – Ienicer + suf. -ime.

IENÚPĂR, ienuperi, s. m. Arbust rășinos, foarte ramificat, cu frunzele totdeauna verzi, în formă de ace, și cu fructele de culoare neagră-albăstruie; jneapăn (2) (Juniperus communis).Lat. juniperus.

IENÚPERĂ, ienupere, s. f. Fructul ienupărului (folosit în industria farmaceutică și la prepararea unor băuturi spirtoase). [Var.: (reg.) iníperă, -e s. f.] – Din ienupăr.

IEPȘÚNĂ, iepșune, s. f. (Reg.) Iapă tânără (și grasă). – Cf. iapă.

IEPURÁN, iepurani, s. m. Augmentativ al lui iepure.Iepure + suf. -an.

IEPURÁR, iepurari, s. m. Pasăre răpitoare înrudită cu vulturul, care se hrănește de obicei cu iepuri (Aquila chrysaetos).Iepure + suf. -ar.

IEPURÁRIȚĂ s. f. (Med. vet.) Tumoră osoasă care se formează la marginea exterioară a jaretului calului. – Iepure + suf. -ariță.

IEPURÁȘ, iepurași, s. m. Diminutiv al lui iepure; puiul iepurelui. – Iepure + suf. -aș.

IÉPURE, iepuri, s. m. Gen de mamifere din ordinul rozătoarelor, cu urechile lungi, cu doi dinți incisivi suplimentari pe falca superioară, cu picioarele dinapoi mai lungi decât cele dinainte și cu coada foarte scurtă; animal din acest gen, vânat pentru carnea și blana lui. ◊ Expr. Nu știi de unde sare iepurele = nu poți să știi de unde îți vine soluționarea unei probleme. – Lat. lepus, -oris.

IEPURÉSC, -EÁSCĂ, iepurești, adj. De iepure, privitor la iepure. – Iepure + suf. -esc.

IEPURÉȘTE adv. Ca iepurii; p. ext. cu frică, cu prudență etc. ◊ Expr. A dormi iepurește = a dormi foarte ușor, sculându-se la cel mai mic zgomot. ♦ Repede. – Iepure + suf. -ește.

IEPURÍME s. f. Mulțime de iepuri; totalitatea iepurilor. – Iepure + suf. -ime.

IEPUROÁICĂ, iepuroaice, s. f. Femela iepurelui. – Iepure + suf. -oaică.

IEPURÓI, iepuroi, s. m. Augmentativ al lui iepure; iepure mascul. – Iepure + suf. -oi.

IEPȘOÁRĂ s. f. v. iepușoară.

IEPUȘOÁRĂ, iepușoare, s. f. Diminutiv al lui iapă. [Var.: iepșoáră s. f.] – Iapă + suf. -ușoară.

IER, ieruri, s. n. Numele a două litere din alfabetul chirilic; vocală scurtă notată cu aceste litere. – Din sl. jerŭ.

IERÁRH, ierarhi, s. m. (Bis.) Arhiereu. – Din bg. ierarh.

IERÁRHIC, -Ă, ierarhici, -ce, adj. Conform ierarhiei, pe baza unei ierarhii. ◊ Loc. adv. Pe cale ierarhică = în ordinea indicată de ierarhie. – Din fr. hiérarchique.

IERARHÍE, ierarhii, s. f. Sistem de subordonare a elementelor, a gradelor, a funcțiilor, a autorităților etc. inferioare față de cele superioare. – Din fr. hiérarchie.

 <<   <    3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13    >   >> 
pagina 8 din 95

 
Programare si administrare site Web Activ  |  Copyright (C) 2004-2018 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL , cu conditia pastrarii acestei note | Termeni si conditii