Ultimele cuvinte cautate:
DefinitiiSinonimeAntonimeExtensie cautare direct din browser
DEXro - DEX Online - Dictionar Explicativ Roman
Caută

Toate sursele
Definitii
Sinonime
Antonime
Traducere

Roman - Englez - Dictionar Roman Englez
Englez - Roman Dictionar Englez Roman - Dictionar Englez Roman


A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Toate definitiile

IEȘÍ, ies, vb. IV. Intranz. 1. A părăsi un loc, o încăpere, un spațiu închis, limitat, plecând afară; a trece din interior în exterior. ◊ Expr. A ieși afară = a defeca (2). A-i ieși (cuiva) înainte sau a ieși în calea cuiva = a întâmpina pe cineva. ♦ A se duce, a pleca de acasă. 2. A se ivi, a apărea, a se face văzut sau auzit. ◊ Expr. A ieși în relief = a) a fi mai în afară decât cele din jur, a fi proeminent; b) a se remarca, a se releva. A-i ieși (cuiva) ochii din cap (sau sufletul), se zice când cineva depune un efort extrem de mare. ♦ (Despre semănături) A răsări, a crește. ♦ A se naște din..., a-și trage originea; a proveni. 3. A părăsi o poziție, o situație, o stare; a se desprinde, a se elibera. ◊ Expr. A-și ieși din sărite (sau din fire, din răbdări, din pepeni, din țâțâni, din balamale) = a se enerva foarte tare, a se mânia. ♦ A se abate de la o hotărâre, de la o decizie etc.; a încălca, a nu respecta. 4. A ajunge, a izbuti, a reuși (într-un anumit fel). A ieșit primul.Loc. vb. A ieși biruitor (sau învingător) = a birui, a învinge. ◊ Expr. A-i ieși (cuiva ceva) după plac = a-i reuși (ceva cuiva) așa cum a dorit. Cum o ieși, (numai) să iasă, exprimă indiferența sau resemnarea față de un rezultat (nefavorabil) așteptat. ♦ A promova, a avansa, a ajunge. A ieșit ofițer. 5. A rezulta de pe urma unui efort, a unei activități etc.; a obține un câștig material. ♦ (Despre calcule, socoteli) A da rezultat (bun), a se încheia cu o concluzie. 6. A se decolora; a se spălăci. – Lat. exire.

IEȘÍND, ieșinduri, s. n. Partea ieșită în afară (la o construcție, la o piesă etc.); proeminență, ieșitură. – V. ieși.

IEȘÍRE, ieșiri, s. f. I.1. Acțiunea de a ieși și rezultatul ei. ◊ Registru de intrare și ieșire = registru în care se înscriu hârtiile oficiale sosite sau expediate (într-o întreprindere sau instituție). ◊ Expr. Ieșire la lumină = apariție, publicare a unei scrieri. ♦ Anulare, ștergere dintr-o evidență (spre a trece în alta). ◊ Fig. Soluție aplicată pentru a scăpa dintr-o situație grea. 2. Atac, năvală (din interiorul unei fortificații etc. spre inamic). ♦ Fig. Manifestare necontrolată, violentă (prin vorbe) față de cineva sau ceva; critică violentă (și nedreaptă). II. (Concr.) 1. Loc (amenajat) prin care se iese dintr-o încăpere, dintr-o curte etc. 2. Parte a unei rețele electrice, a unui element de automatizare a unui sistem de transmisiune etc. pe unde sunt transferate, spre exterior, puterea sau semnalul, pe unde se leagă cu un circuit exterior etc. 3. (Electron.) Punct al unui sistem sau aparat prin care un semnal este transferat spre exterior; output (1). 4. (Inform.) Transferul informației din memoria calculatorului spre exterior; output (2). – V. ieși.

IEȘÍT1 s. n. Faptul de a ieși.V. ieși.

IEȘÍT2, -Ă, ieșiți, -te, adj. 1. Scos în relief; proeminent. 2. (În expr.) Ieșit de soare (sau la spălat) = decolorat. 3. (În expr.) Ieșit din minți = nebun. – V. ieși.

IEȘITÚRĂ, ieșituri, s. f. Partea ieșită în afară (la o construcție, la o piesă etc.); proeminență, ieșind. – Ieși + suf. -tură.

IETĂCÉL, ietăcele, s. n. Diminutiv al lui iatac.Ietac + suf. -el.

IEZĂTÚRĂ, iezături, s. f. Baraj (de pământ, de piatră etc.) construit de-a curmezișul unei văi pentru a stăvili apa și a forma un iaz. – Iezi + suf. -ătură.

IÉZER, iezere, s. n. Lac adânc (de munte). – Din sl. jezerŭ.




IEZÍ, iezesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A stăvili o apă prin construirea unui baraj. ♦ Refl. (Despre ape) A se aduna, alcătuind un iaz. – Din scr. jaziti.

IEZIȘÓR, iezișori, s. m. (Rar) Diminutiv al lui ied; ieduț. – Ied + suf. -ișor.

IEZUÍT, -Ă, iezuiți, -te, s. m. (și adj.) Membru al unui ordin de călugări catolici, întemeiat în 1534 de călugărul spaniol Ignațiu de Loyola pentru combaterea Reformei și întărirea puterii papale. ♦ Epitet dat unui om ipocrit, intrigant, viclean, perfid. ◊ (Adjectival) Atitudine iezuită. – Din fr. jésuite, germ. Jezuit.

IEZUÍTIC, -Ă, iezuitici, -ce, adj. Care aparține iezuiților sau iezuitismului, privitor la iezuiți sau la iezuitism. ♦ Fig. Ipocrit, viclean, perfid. – Din fr. jésuitique.

IEZUITÍSM s. n. Concepție morală, religioasă și politică a iezuiților. ♦ Fig. Lipsă de principii morale în alegerea mijloacelor pentru atingerea scopurilor; ipocrizie, perfidie. [Pr.: -zu-i-] – Din fr. jésuitisme.

IEZUȘÓR, iezușoare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui iaz (1).Iaz + suf. -ușor.

IFIFLÍU, -ÍE, ififlii, adj. (Reg. și fam.) Care a rămas fără nici un ban; lefter. – Din tc. hafifli „ușor”.

ÍFOS, ifose, s. n. (Fam.) Mândrie neîntemeiată; orgoliu, înfumurare. ◊ Loc. adv. Cu ifos = emfatic, arogant, umflat. ◊ Expr. A-și da ifose = a se crede (fără temei) om important, valoros; a se îngâmfa. – Din ngr. ífos.

IFOSÁRD, -Ă, ifosarzi, -de, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care își dă ifose. – Ifos + suf. -ard.

IGHEMONICÓN, ighemonicoane, s. n. (Grecism înv.) 1. Demnitate, mândrie (emfatică). 2. Fast, lux, somptuozitate. – Din ngr. ighemonikón.

IGHEMONICÓS, -OÁSĂ, ighemonicoși, -oase, adj. (Grecism înv.) De neam nobil, boieresc. – Din ngr. ighemonikós.

IGIÉNĂ s. f. 1. Ramură a medicinii care elaborează normele de apărare a sănătății oamenilor și formele de aplicare a acestor norme pe baza studierii interdependenței și interacțiunii dintre om și mediul înconjurător, a condițiilor de trai, precum și a relațiilor sociale și de producție. 2. Ansamblu de reguli și de măsuri practicate pe care cineva le respectă pentru a-și păstra sănătatea. [Pr.: -gi-e-.Var.: higiénă s. f.] – Din fr. hygiène.

IGIÉNIC, -Ă, igienici, -ce, adj. Conform cu normele de igienă. [Pr.: -gi-e-.Var.: higiénic, -ă adj.] – Din fr. hygiénique.

IGIENÍST, -Ă, igieniști, -ste, adj., s. m. și f. (Medic) specialist în igienă (1). [Pr.: -gi-e-.Var.: higieníst, -ă adj., s. m. și f.] – Din fr. hygiéniste.

IGIENIZÁ, igienizez, vb. I. Tranz. A face să devină igienic. [Pr.: -gi-e-] – Igienă + suf. -iza.

IGIENIZÁRE, igienizări, s. f. Acțiunea de a igieniza și rezultatul ei. [Pr.: -gi-e-] – V. igieniza.

IGIENIZÁT, -Ă, igienizați, -te, adj. Care a devenit igienic. [Pr.: -gi-e-] – V. igieniza.

ÍGLIȚĂ, iglițe, s. f. 1. Croșetă. 2. Unealtă de metal sau de lemn, de formă alungită și plată, cu vârful ascuțit și scobită la ambele capete, pe care se deapănă ața și care servește la împletirea plaselor, la înnodarea ochiurilor etc.; navetă1 (1). – Din bg. iglica.

IGLÚ, igluuri, s. n. Colibă făcută din blocuri de gheață sau zăpadă, construită de eschimoși în regiunile polare. – Din fr. iglou.

IGNÁMĂ, igname, s. f. Plantă exotică cu tuberculi foarte mari, bogați în amidon și comestibili (Cardum gardineri sau Dioscorea batatas). [Var.: ignám, -i s. m.] – Din fr. igname.

IGNÁM, ignami, s. m. v. ignamă.

 <<   <    5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15    >   >> 
pagina 10 din 95

 
Copyright (C) 2004-2020 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL , cu conditia pastrarii acestei note | Termeni si conditii