Toate definitiile
OLICĂÍ vb. IV v. olecăi.
OLICÍCĂ, olicele, s. f. Oliță. – Oală + suf. -icică.
OLIGÁNT, -Ă, oliganți, -te, adj. (Bot.; despre plante) Care are puține flori. – Din fr. oliganthe.
OLIGANTROPÍE, oligantropii, s. f. (Livr.) Scădere a populației unei țări, a unui oraș etc. – Din fr. oliganthropie.
OLIGÁRH, oligarhi, s. m. Membru al unei oligarhii; partizan al oligarhiei. – Din oligarhie (derivat regresiv).
OLIGÁRHIC, -Ă, oligarhici, -ce, adj. Care aparține oligarhiei, privitor la oligarhie, propriu oligarhiei. – Din fr. oligarchique.
OLIGARHÍE, oligarhii, s. f. 1. Formă de conducere a statului, în care puterea politică și economică este deținută de un număr restrâns de persoane. ♦ Grup de persoane care exercită puterea într-o astfel de formă de guvernământ. 2. (În sintagma) Oligarhie financiară = grup restrâns de mari posesori ai capitalului financiar, care domină viața economică a unui stat. – Din ngr. oligarhía, fr. oligarchie.
OLIGÍST s. n. Varietate de hematit cu luciu metalic puternic. – Din fr. oligiste.
OLIGOCHÉT, oligochete, s. n. (La pl.) Clasă de anelide terestre și dulcicole, lipsite de parapode și cu puțini peri (Oligochaeta); (și la sg.) vierme din această clasă. – Din fr. oligochètes.
OLIGOCITEMÍE, oligocitemii, s. f. Scădere a numărului de globule sangvine, întâlnită în hemoragii, în unele boli de sânge etc. – Din fr. oligocytémie.
OLIGOELEMÉNT, oligoelemente, s. n. Element care se găsește în organism în cantități foarte mici, îndeplinind, în unele procese biologice, rolul de catalizator. – Din fr. oligo-élément.
OLIGOFAGÍE, oligofagii, s. f. 1. Regim alimentar lipsit de varietate. 2. (Med.) Scădere a poftei de mâncare. – Din fr. oligophagie.
OLIGOFRENÍE s. f. Stare patologică caracterizată prin rămânerea în urmă a dezvoltării facultăților psihice, însoțită uneori de tulburări ale dezvoltării fizice și de leziuni ale sistemului nervos central, ca urmare a unor suferințe cerebrale, survenite în perioada intrauterină, în cursul nașterii sau în perioada copilăriei. – Din fr. oligophrénie.
OLIGOFRENOPEDAGOGÍE s. f. Ramură a pedagogiei speciale care se ocupă de instruirea, educarea și recuperarea socială a copiilor cu deficiență mintală. – Din fr. oligophrénopédagogie.
OLIGOMENORÉE, oligomenoree, s. f. Reducere a frecvenței menstruației, întâlnită înainte de menopauză, în unele boli endocrine. [Pr.: -re-e] – Din fr. oligoménorrhée.
OLIGOPÓL, oligopoluri, s. n. Piață a mărfurilor monopolizată de un număr redus de mari producători. – Din fr. oligopole.
OLIGOPÓT, -Ă, oligopoți, -te, s. m. și f. Persoană care bea foarte puțin. – Din fr. oligopote.
OLIGOSPÉRM, oligosperme, s. n. Fruct care nu conține decât un număr mic de semințe. – Din fr. oligosperme.
OLIGOTRÓF, -Ă, oligotrofi, -e, adj. 1. (Despre soluri) Sărac în substanțe minerale și nutritive. 2. (Despre plante) Care crește pe soluri oligotrofe (1). – Din fr. oligotrophe.
OLIGOTROFÍE, oligotrofii, s. f. Însușire a plantelor oligotrofe. ♦ (Med.) Nutriție deficitară. – Din fr. oligotrophie.
OLIGOZAHARÍDĂ, oligozaharide, s. f. Hidrat de carbon care are molecula compusă din două până la șase molecule de monozaharide. – Din engl. oligozaharide.
OLIGURÍE, oligurii, s. f. Scădere a cantității de urină eliminată în timp de 24 de ore. – Din fr. oligurie.
OLIMPIÁDĂ, olimpiade, s. f. 1. (În Grecia antică) Interval de patru ani dintre două serbări succesive ale jocurilor olimpice, devenit unitate cronologică convențională. 2. Competiție sportivă internațională cu caracter complex, care are loc o dată la patru ani; jocuri olimpice. 3. Concurs pe specialități organizat anual pe plan local și național pentru elevi. [Pr.: -pi-a-] – Din ngr. olimpiada, fr. olympiade, germ. Olympiade.
OLIMPIÁN, -Ă, olimpieni, -e, adj. 1. Care aparține lumii zeilor din antichitatea greacă; din Olimp. ♦ Fig. Maiestuos, măreț, impunător. 2. (Fig.; despre oameni, despre expresia figurii lor, despre manifestările lor) Senin (2). [Pr.: -pi-an] – Din fr. olympien.
OLIMPIANÍSM s. n. (Livr.) Caracter olimpian, atitudine olimpiană. [Pr.: -pi-a-] – Olimpian + suf. -ism.
OLÍMPIC, -Ă, olimpici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Jocuri olimpice = competiții sportive cu caracter periodic, practicate în Grecia antică și reluate în timpurile moderne sub formă de concursuri internaționale complexe; olimpiadă (2). 2. Adj. Care aparține jocurilor desfășurate în cadrul unei olimpiade. 3. Adj. Fig. (Rar) Olimpian, maiestuos. 4. S. m. Participant la o olimpiadă. – Din fr. olympique.
OLÍȚĂ, olițe, s. f. Diminutiv al lui oală; olcuță, olicică. ♦ (Fam.) Oală de noapte. – Oală + suf. -iță.
OLÍV adj. invar. Care are o culoare galbenă-verzuie; măsliniu. – Din fr. olive.
OLÍVĂ, olive, s. f. 1. (Înv. și reg.) Măslină. 2. Mică piesă de sticlă de forma unui tub îngroșat la un capăt, folosită în fonetica experimentală pentru înregistrarea suflului nazal. – Din lat. oliva, germ. Olive, fr. olive.
OLIVÍNĂ, olivine, s. f. Silicat natural de magneziu și fier, cristalizat în sistemul rombic, de culoare verde-măslinie și cu luciu sticlos, care se întrebuințează ca materie primă pentru produse refractare. – Din fr. olivine.