Toate definitiile

VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai.

VĂICĂRÍ vb. v. văita.

văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă

văĭcărésc (mă) v. refl. (d. vaĭ; bg. vaĭkam). Iron. Mă vait plicticos și ridicul: Jidanu se văĭcărea că-ĭ zburase [!] gîștele.