Toate definitiile

VIZUÍNĂ, vizuine, s. f. 1. Loc de adăpost pe care și-l sapă în pământ sau și-l amenajează unele animale sălbatice; vizunie. ♦ Fig. Ascunzătoare. 2. Fig. Cocioabă, bordei. – Cf. viezure.

VIZUÍNĂ s. bârlog, cuib, culcuş, sălaş, (reg.) cobârlău, covru, mişină, vizunie, (prin Ban.) cârtog, (prin Transilv.) scorciob, (prin Ban.) viezurime, viezurină. (~ unui animal salbatic.)

vizuínă s. f., g.-d. art. vizuínii; pl. vizuíni

vizuínă, în Ban. vizurínă, în Olt. Trans. vĭezuínă (Cor. și NPl. Ceaur, 20 și 57), în Mold. vizuníe, în nord. și bizuníe, în Munt. și ghizuníe f. (d. viezure, ca fr. tanière, din taisniere, *taxonaria, d. lat. taxus, vĭezure, orĭ ca vsl. bg ĭazvina, d. ĭazvŭ, vĭezure). Ascunzătoarea pe care șĭ-o face o feară [!] în pămînt. Fig. Casă mică și proastă, bordeĭ: ce vizuină ! V. chițumie, cicĭoabă, bîrlog, crov.