Toate definitiile

VĂIERÁ, váier, vb. I. Refl. (Reg.) A se văita. [Pr.: vă-ie-] – Din vai (după șuiera, fluiera etc.).

VĂIERÁ vb. v. boci, căina, jeli, jelui, lamenta, plânge, tângui, văicări, văita.

văierá (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se váieră, 1 pl. ne văierắm; conj. prez. 3 să se váiere

2) váĭet (mă) și (maĭ des) vaĭt, a -á v. refl. (d. vaĭ; alb. vaĭtónĭ). Scot strigăte de durere saŭ de întristare: plîngea și se văita că nu maĭ poate suferi. – Și mă vaĭer, a se văĭera (după șuĭer) la Barac. Dos. și´n P. P.