Toate definitiile

UMILÍNȚĂ, umilințe, s. f. 1. Sentiment de inferioritate; atitudine provocată de acest sentiment; supunere. ♦ (În morala creștină) Atitudine umilă, smerită a omului în fața divinității; smerenie. ♦ Slugărnicie. 2. Situație umilitoare impusă cuiva; vorbă sau faptă care umilește, ofensează; ofensă. – Umili + suf. -ință.

UMILÍNŢĂ s. 1. v. înjosire. 2. v. jignire. 3. v. smerenie. 4. smerenie, (înv.) smericiune, smerire, (fam.) spăseală, spăsenie. (Cu ~ îi sărută dreapta.) 5. ple-care, smerenie, supunere, (livr.) obsecviozitate, (înv.) plecat, umiliaţiune, umilitate. (~ în faţa divinităţii.)

umilínță s. f., g.-d. art. umilínței; (situații) pl. umilínțe

umilínță f., pl. e. Starea celuĭ umilit: cu multă umilință, ceru ĭertare. Smerenie: intrațĭ cu umilință în biserică ! – Și om-.