Toate definitiile

IGHEMONICÓN, ighemonicoane, s. n. (Grecism înv.) 1. Demnitate, mândrie (emfatică). 2. Fast, lux, somptuozitate. – Din ngr. ighemonikón.

IGHEMONICÓN s. v. fast, lux, măreţie, pompă, somptuozitate, splendoare, strălucire.

ighemonicón¹ n., pl. oane (ngr. igemonikon, lucru cuvenit, cuviință. V. egemonie, egumen). Vechĭ. Azĭ iron. Demnitate, cuviință (fr. bon ton).

ighemonicón (înv.) s. n., pl. ighemonicoáne