Toate definitiile

UITÚC, -Ă, uituci, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care uită ușor, care are memorie slabă, uitător; p. ext. distrat, zăpăcit. – Uita + suf. -uc.

UITÚC adj. (rar) uităcios. (Om ~.)

uitúc adj. m., pl. uitúci; f. uitúcă, pl. uitúce

uĭtít (est) și uĭtúc (vest), -á adj. Care uĭtă lesne, distrat: om uĭtit. Subst. Ĭa un uĭtuc !