Toate definitiile

TOREADÓR, toreadori, s. m. Luptător cu taurii (în Spania și în sudul Franței). [Pr.: -re-a-] – Din fr. toréador.

TOREADÓR s. torero.

TOREADÓR s.m. Luptător cu taurii în jocurile de arenă care se desfășoară în Spania și în sudul Franței; torero. [Pron. -re-a-. / < fr. toréador, cf. sp. torero < toro – taur].

TOREADÓR s. m. luptător cu taurii într-o coridă; torero. (< fr. toréador)

*toreadór m. (sp. toreador, d. torear, a te lupta cu tauriĭ). Luptător călare în luptele cu tauriĭ. – Cuv. ob. în Spania e torero, care luptă pe jos și omoară tauru.

toreadór (-re-a-) s. m., pl. toreadóri