Toate definitiile
TALÉNT, talente, s. n. Aptitudine, înclinare înnăscută într-un anumit domeniu; capacitate deosebită, înnăscută sau dobândită, într-o ramură de activitate, care favorizează o activitate creatoare. ◊ Loc. adj. De talent = talentat. ♦ Persoană înzestrată cu aptitudini remarcabile. – Din fr. talent, lat. talentum.
TALÉNT s. 1. v. aptitudine. 2. v. măiestrie. 3. v. în-demânare.
TALÉNT s.n. Aptitudine, înclinație naturală deosebită într-un anumit domeniu. ♦ De talent = talentat. ♦ Persoană care are o asemenea aptitudine deosebită. [Pl. -te, -turi. / < fr. talent, it. talento, lat. talentum – lingou, ban].
TALÉNT s. n. aptitudine, capacitate deosebită într-un anumit domeniu. (p. ext.) cel care are o asemenea aptitudine. (< fr. talent., lat. talentum)
*talént m. (lat. talentum, d. vgr. tálanton, balanță, greutate cam de 26 kg., talant). Talant. Fig. S. n., pl. e. Aptitudine, aplicațiune, calitate intelectuală: acest copil are talent la matematică, la muzică. Persoană talentată: acest tînăr e un talent extraordinar.
TALÉNT s. n. aptitudine, capacitate deosebită într-un anumit domeniu. (p. ext.) cel care are o asemenea aptitudine. (< fr. talent., lat. talentum)
TALÉNT s.n. Aptitudine, înclinație naturală deosebită într-un anumit domeniu. ♦ De talent = talentat. ♦ Persoană care are o asemenea aptitudine deosebită. [Pl. -te, -turi. / < fr. talent, it. talento, lat. talentum – lingou, ban].
TALÉNT s. 1. v. aptitudine. 2. v. măiestrie. 3. v. în-demânare.
*talént m. (lat. talentum, d. vgr. tálanton, balanță, greutate cam de 26 kg., talant). Talant. Fig. S. n., pl. e. Aptitudine, aplicațiune, calitate intelectuală: acest copil are talent la matematică, la muzică. Persoană talentată: acest tînăr e un talent extraordinar.