Toate definitiile
sabáș (-șe), s. n. – (Mold.) Bacșiș.. Tc. sabaș (Tiktin).
SÁBAȘ s. n. (Înv.) Ban dat ca bacșiș. [Var.: sábuș s. n.]
sábaș1, sabáșe, s.n. (reg.) bacșiș.
sabáș2, sabáșe, s.n. (înv.) ziua de sâmbătă la mozaici; sabat.
1) sabáș n., pl. inuz e saŭ urĭ (ung. szabás, tăĭetură, formă). Vest. Est. Formă, tip, chip, trăsăturĭ ale fețeĭ: așa-ĭ sabașu luĭ.
2) sábaș (orĭ -áș ?) n., pl. e (turc. sabaș. Tkt.). Sev. Nunta 295. Bacșiș. – În Șez., 8, 87, sábuș.
SĂBÁŞ s. v. aer, aspect, chip, comportament, comportare, conduită, deprindere, expresie, faţă, figură, fizionomie, înfăţişare, mină, obicei, obişnuinţă, obraz, purtare.
săbáș, săbáșe și săbáșuri, s.n. (reg.) 1. mod în care se prezintă cineva. 2. comportament, comportare, purtare; obicei, deprindere. 3. (în forma: sabaș) origine. 4. (art. sg.) numele unui dans popular cu lăutari; melodie după care se execută acest dans.
săbáș (-șe), s. n. – (Trans., Olt.) Purtare, aspect, înfățișare. Mag. szabás (Candrea; Gáldi, Dict., 156).
SÁBAȘ s. n. (Înv.) Ban dat ca bacșiș. [Var.: sábuș s. n.]