Toate definitiile

EXECUTÁRE, executări, s. f. Acțiunea de a (se) executa și rezultatul ei; îndeplinire, execuție. ◊ Executarea bugetului = adunarea veniturilor unui buget și folosirea acestora pentru acoperirea cheltuielilor aprobate în buget. ♦ Îndeplinire a unei obligații (lege, contract, hotărâre etc.) a unui organ de jurisdicție. ◊ Executarea pedepsei = aducere la îndeplinire a hotărârii prin care cel trimis în judecată penală a suferit o condamnare. [Pr.: eg-ze-] – V. executa.

EXECUTÁRE s. 1. v. confecţionare. 2. efectuare, execuţie, facere, împlinire, îndeplinire, înfăptuire, realizare, săvârşire, (înv.) săvârşit. (~ unei lucrări.) 3. execuţie, facere, făurire, realizare. (~ unei opere durabile.) 4. v. desfăşurare. 5. v. efectuare. 6. v. interpretare. 7. aplicare, îndeplinire. (~ unei sentinţe.) 8. (JUR.) (înv.) zapcială, zapciitură, zapcilâc. (~ silită a cuiva.)

Executare ≠ neexecutare

EXECUTÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) executa și rezultatul ei; îndeplinire. ♦ Pedepsire cu moartea, execuție. 2. Executarea bugetului = realizarea veniturilor bugetare și utilizarea lor pentru acoperirea cheltuielilor prevăzute în buget. [Pron. eg-ze-. / < executa].

EXECUTÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) executa. 2. ă bugetului = realizarea veniturilor bugetare și utilizarea lor pentru acoperirea cheltuielilor prevăzute în buget. (< executa)

executáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. executắrii; pl. executắri