|
JÓLNĂ s. v. scrofulă. JONCŢIÚNE s. împreunare, unire. (~ a două armate.) JÓRDIE s. v. joardă. JORDÍŢĂ s. v. nuieluşă, nuieluţă, vărguţă. JOS adj. v. închis. JOS adj., adv. 1. adj. coborât, scoborât. (Un teren ~.) 2. adv. v. dedesubt. 3. adj. v. scund. 4. adj. v. scăzut. 5. adj. v. gros. 6. adj. v. ieftin. JÓSNIC adj., s. 1. adj., s. v. ticălos. 2. adj. v. ticălos. JOSNICÍE s. v. ticăloşie. JOÚLE s. (FIZ.) wattsecundă. JOVIÁL adj. v. vesel,voios. JOVIALITÁTE s. v. veselie, voioşie. JUBILÁ vb. v. triumfa. JUBILÁRE s. v. jubilaţie. JUBILÁŢIE s. jubilare. (Stare de ~.) JUCÁ vb. v. ademeni, amăgi, cânta, executa, intona, interpreta, încânta, înşela, minţi, momi, păcăli, prosti, purta, trişa. JUCÁ vb. 1. v. dansa. 2. v. disputa. 3. v. face. 4. a practica. (~ tenis de doi ani.) 5. v. interpreta. 6. v. reprezenta. 7. v. rula. JUCĂREÁ s. v. jucărioară. JUCĂRÍCĂ s. v. jucărioară. JUCĂRÍE s. v. bagatelă, fleac, nimic. JUCĂRIOÁRĂ s. (pop.) jucărea, jucărică. JUCĂTÓR s. dansator, (pop.) dănţuitor. (~ într-un ansamblu popular.) JUCĂÚŞ adj. neastâmpărat, vioi. (Ochi ~; privire ~.) JÚDE s. v. căpetenie, conducător, judecă-tor, primar, vătaf. JUDECÁ vb. 1. v. chibzui. 2. a chibzui, a (se) gândi, a socoti, (înv. şi reg.) a sămălui, (fig.) a cântări, cum-păni, a drămui. (Să ~ cum e mai bine.) 3. v. con-sidera. 4. (JUR.) (înv. şi reg.) a se pârî, a se pricinui, (reg.) a se pricini, (înv.) a se prici, a se prigoni. (S-au ~ pentru o succesiune.) JUDECÁ vb. v. comanda, condamna, decide, dispune, fixa, hotărî, ordona, osândi, pedepsi, porunci, stabili, statornici. JUDECÁRE s. v. chibzuire. JUDECÁTĂ s. v. condamnare, jurisdicţie, osândă, pedeapsă. JUDECÁTĂ s. 1. v. inteligenţă. 2. v. minte. 3. gân-dire, intelect, înţelegere, minte, raţionament, raţiune, (fig.) cap. (Are o ~ extrem de limpede.) 4. minte, raţiune, (rar) cunoştinţă, (pop. şi fam.) glagore, (înv.) rezon. (O ~ normală.) 5. minte, raţionament, raţiune, (înv.) socoată, socoteală, socotinţă. (O ~ sănătoasă.) 6. v. concepţie. 7. v. pă-rere. 8. v. chibzuială. 9. v. apreciere. 10. proces. JUDECĂTOÁRE s. v. judecătorie. JUDECĂTÓR s. 1. (JUR.) (înv.) jude, judeţ, (înv., în Transilv.) tăblaş. 2. arbitru, (grecism înv.) eretocrit. (~ într-un litigiu.) |