JUNIÓR s. invar, fiul (art.). (Popescu-~.)

JÚPĂ s. v. foi, fustă.

JUPÂN s. v. patron, stăpân.

JUPÂNEÁSĂ s. v. menajeră.

JUPÂNEÁSĂ s. v. boieroaică, cucoană, doamnă, femeie de serviciu, madam, orăşeancă, patroană, servitoare, slugă, slujnică, stăpână.

JUPELÍ vb. v. jumuli.

JUPÍ vb. v. coji, descuama, jupui, scoroji.

JUPUÍ vb. v. jecmăni, jefui.

JUPUÍ vb. 1. (pop.) a beli, (înv. şi reg.) a despuia, (reg.) a mezdreli, a mezdri. (A ~ un animal.) 2. v. juli. 3. a se coji, a se descuama, a se scoroji, (pop.) a se jupi, (înv.) a se tărâţa. (Pielea i s-a ~.) 4. v. descoji.

JUPUIÁLĂ s. v. jupuire.

JUPUIÁLĂ s. v. pelagră.

JUPUÍRE s. v. jecmăneală, jefuire.

JUPUÍRE s. 1. jupuială, jupuit (pop.) belire, belit. (~ unui animal.) 2. v. julire. 3. v. descuamare. 4. v. descojire.

JUPUÍT adj. v. jecmănit, jefuit.

JUPUÍT s. 1. v. jupuire. 2. v. julire.

JUPUÍT adj. 1. (pop.) belit. (Animal ~.) 2. v. julit. 3. v. descuamat. 4. v. descojit.

JUPUITÚRĂ s. v. julitură.

JUR s. v. jurat.

JUR s. v. jurământ, legământ.

JUR interj. v. zău!

JUR s. v. apropiere.

JURÁ vb. (înv.) a se făgădui, a se jurui, a sufleţi. (Se ~ că e cum spune.)

JURÁ vb. v. afurisi, blestema, conjura, implora.

JURÁRE s. v. jurământ, legământ.

JURÁSIC s. (GEOL.) jurasic inferior v. liasic; jurasic mediu v. dogger; jurasic superior v. malm.

JURÁT s, (JUR.) jur. (Curtea cu ~ţi.)

JURÁT s. v. pretor, primar.

JURÁT adj., s. v. afurisit, blestemat, câinos, hain, îndrăcit, rău, ticălos.

JURĂMÂNT s. 1. legământ, (înv. şi reg.) juruinţă, (reg.) jur, (înv.) jurare. (Şi-a respectat jurământul.) 2. jurământ fals v. sperjur; jurământ mincinos v. sperjur.

JURÍDIC adj. (JUR.) (înv.) politicesc. (Act ~.)