Dictionar de sinonime
JURÁT s, (JUR.) jur. (Curtea cu ~ţi.)
JURÁT s. v. pretor, primar.
JURNALÍST s. v. ziarist.
JURNÁL s. v. proces-verbal.
JURNALÍSM s. v. ziaristică.
JURÍDIC adj. (JUR.) (înv.) politicesc. (Act ~.)
JURISDÍCŢIE s. (JUR.) (rar) judecată. (Se află sub ~...)
JURUÍ vb. v. angaja, făgădui, îndatora, în-sărcina, jura, logodi, obliga, promite.
JURUÍNŢĂ s. v. angajament, asigurare, cuvânt, fagăduială, făgăduinţă, jurământ, le-gământ, promisiune, vorbă.
JURNALÍSTIC adj. v. ziaristic.
JURNALÍSTICĂ s. v. ziaristică.
JURUBÍŢĂ s. (înv. şi reg.) sucitură, (reg.) ciulea, (Maram.) guşă, (înv.) mătărângă. (~ de mătase.)
JUST adj., adv. 1. adj. v. adevărat. 2. adv. v. adevărat. 3. adj. drept, echitabil. (O decizie ~.) 4. adv. drept, întemeiat, temeinic. (A judecat ~.) 5. adv. v. bine. 6. adj. v. fundamentat. 7. adj. v. îndreptăţit.
JURUÍTĂ s. – v. angajament, asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduinţă, legământ, promisiune, vorbă.
JUSTÉŢE s. 1. v. adevăr. 2. v. exactitate. 3. dreptate, echitate, (înv.) lege. (A restabilit ~ cauzei cuiva.) 4. dreptate, temeinicie, (înv.) rezon. (~ argu-mentelor sale.)
JUSTIFICÁBIL adj. 1. v. explicabil. 2. v. scuzabil.
JUSTIFICÁ vb. 1. a îndreptăţi, a motiva, (livr.) a legitima, a legitimiza. (Toate acestea ~ hotărârea lui.) 2. v. scuza. 3. a autoriza, a îndreptăţi, a îngădui, a permite, (livr.) a îndritui, (înv. fig.) a întemeia. (Această împrejurare ne ~ să tragem unele concluzii.) 4. v. dezvinovăţi. 5. a se explica. (Nu e cazul să te ~.)
JUSTIFICÁRE s. 1. îndreptăţire, justificaţie logică, motivare, motivaţie, raţiune, temei, (livr.) legitimare, legitimitate, (pop.) noimă, (înv.) rezon. (~ unei hotărâri.) 2. logică, motivare, noimă, raţiune, rost, sens, temei. (Nu văd ~ acestei hotărâri.) 3. explicare, explicaţie, moti-vare. (Există vreo ~ a gestului său?) 4. v. scuză. 5. v. dezvinovăţire.
JUSTIFICATÍV adj. 1. doveditor, justificator, pro-bator, (înv.) mărturisitor. (Act ~.) 2. descărcător. (Factură ~.)
JUSTIFICÁT adj. 1. v. fundamentat. 2. v. motivat. 3. dezvinovăţit, disculpat, (rar) scuzat. (Persoană ~.)
JUSTIFICÁŢIE s. v. justificare.
JUSTIŢIÁBIL s. v. parte.
JUSTIFICATÓR adj. v. justificativ.
JUVĂŢ s. v. laţ, ştreang, val.
JUSTÍŢIE s. 1. v. instanţă. 2. v. dreptate.
JUVÉTE s. v. baboi, babuşcă, fâţă, oltean.
JUVÉLNIC s. v. ostreţ.
JUVENÍL adj. v. tineresc.
JUXTAPOZÍŢIE s. v. juxtapunere.
JUVÉLNIC s. (PESCUIT) (reg.) sac.