Dictionar de sinonime

DESPERECHEÁ vb. a (se) descompleta.

DESPERECHÉRE s. descompletare.

DESPICÁ vb. 1. a crăpa, a sparge, a spinteca, a tăia, (reg.) a sfărâma. (A ~ lemne pentru foc.) 2. v. spinteca. 3. v. tăia. 4. a se crăpa, a se deschide. 5. v. deschide. 6. v. străbate.

DESPERECHEÁT adj. descompletat, disparat, stingher. (Un pantof ~.)

DESPICÁT adj. 1. crăpat, spart, spintecat, tăiat. (Lemne de foc ~.) 2. v. spintecat.

DESPICÁRE s. 1. crăpare, crăpat, despicat, spar-gere, spart, spintecare, spintecat, tăiat, tăiere. (~ lemnelor de foc.) 2. v. spintecare. 3. v. şpăltuire. 4. v. deschidere.

DESPLETÍ vb. a desface. (Îşi ~ cozile.)

DESPLETÍT adj. 1. desfăcut. (Cu părul ~.) 2. ne-pieptănat, zbârlit. (O femeie ~.)

DESPICĂTÚRĂ s. crăpătură, spintecătură, tăietură. (~ la o fustă.)

DESPÓT s. v. tiran.

DESPÓTIC adj. 1. v. tiranic. 2. v. tiran. 3. v. abuziv.

DESPICÁT s. v. despicare.

DESPOPÍ vb. v. caterisi, răspopi.

DESPOTÍSM s. v. tiranie.

DESPOVĂRÁRE s. uşurare. (~ de o greutate.)

DESPOŢÍE s. v. despotism, samavolnicie, tiranie.

DESPOVĂRÁ vb. a (se) uşura. (S-a ~ de greutatea din spinare.)

DESPRESURÁT adj. (MIL.) deblocat. (Oraş ~.)

DESPOTMOLÍ vb. (reg.) a (se) dezgloda, a (se) deznomoli.

DESPRESURÁRE s. (MIL.) deblocare. (~ unei cetăţi asediate.)

DESPRESURÁ vb. (MIL.) a debloca. (A ~ un oraş asediat.)

DESPREOŢÍ vb. v. caterisi, răspopi.

DÉSPRE prep. v. asupra, către, contra, din-spre, după, împotriva, înspre, la, spre.

DÉSPRE prep. (arată obiectul) 1. de. (E vorba ~ el.) 2. asupra. (Studiu ~ atomi.)

DESPOVĂŢUÍ vb. v. desfătui.

DESPRÍNDE vb. 1. v. despărţi. 2. a (se) desface. (Se prind de mâini şi se ~.) 3. v. dezlipi. 4. v. scoate. 5. a se elibera, a se libera, a scăpa. (S-a ~ din strânsoare.) 6. v. disloca. 7. (TEHN.) a (se) decroşa. (A ~ o maşină electrică.)

DESPRIMĂVĂRÁ vb. a se împrimăvăra, (prin Transilv.) a se primăvăra. (S-a ~ şi natura reînvie.)

DESPREUNÁ vb. v. despărţi, separa.

DESPRÍNDERE s. 1. v. despărţire. 2. v. dezlipire. 3. v. scoatere. 4. v. desfacere. 5. v. dislocare. 6. (TEHN.) decroşare. (~ unei maşini electrice.)

DESPRÍNS adj. 1. v. dezlipit. 2. v. dislocat.