Dictionar de sinonime

MĂRÍ vb. 1. v. creşte. 2. v. extinde. 3. a (se) extinde, a (se) întinde, a (se) lărgi, a (se) lăţi. (Şi-a ~ stăpânirea peste ...) 4. v. dilata. 5. v. holba. 6. a creşte, a se ridica, a se umfla. (Apele s-au ~ în matca lor.) 7. a multiplica, a spori, (livr.) a augmenta. (A ~ de mai multe ori o cantitate.) 8. v. înmulţi. 9. a creşte, a spori, (livr.) a (se) augmenta. (Au ~ fondul de rulment.) 10. a rotunji, a spori. (Şi-a ~ averea.) 11. a creşte, a se înmulţi, a se ridica, a spori, a se urca, (înv.) a prisosi, a se mulţi, a se umnoji. (S-a ~ numărul participanţilor.) 12. v. majora. 13. v. amplifica. 14. a creşte, a se ridica, a se sui, a se urca. (I s-a ~ temperatura.) 15. v. lungi. 16. v. intensifica. 17. a creşte, a (se) ridica, a spori. (S-a ~ nivelul de trai.) 18. v. adânci. 19. v. glorifica. 20. v. preamări.

MĂR-GUTÚIE s. v. gutuie.

MĂRÍME s. 1. v. dimensiune. 2. v. suprafaţă. 3. v. can-titate. 4. v. volum. 5. v. format. 6. înălţime, statură, talie. (De ~ potrivită.) 7. v. lungime. 8. v. măsură. 9. v. număr. 10. v. durată. 11. (ASTRON.) mărime stelară = magnitudine.

MĂRÍME s. v. aroganţă, culanţă, dărnicie, domnie, fală, forţă, fudulie, generozi-tate, glorie, grandoare, infatuare, intensitate, înălţime, înfumurare, îngâmfare, maiestate, măreţie, mărie, mărinimie, mărire, mândrie, orgoliu, putere, semeţie, slavă, splendoare, strălucire, tărie, trufie, vanitate.

MĂRÍE s. v. aroganţă, boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuză, cinste, cinstire, dimensiune, elogiu, fală, forţă, fudulie, glorie, grandoare, infatuare, intensitate, înfumurare, îngâmfare, laudă, măreţie, mărime, mărire, măsură, mândrie, omagiu, orgoliu, preamărire, preaslăvire, proporţie, proslăvire, putere, semeţie, slavă, slăvire, splen-doare, strălucire, tărie, trufie, va-ca-domnului, vanitate.

MĂRÍE s. (mai ales art.) domnie, înălţime, maies-tate, (înv.) mărime, mărire. (~ sa nu vă poate primi.)

MĂRICÚŢ adj. v. măricel, mărişor.

MĂRICÉL adj. 1. mărişor, (reg.) măricuţ, măruţ. (Un lucru mai ~.) 2. v. crescut.

MĂRIA-PÓPII s. v. boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuză, vaca-domnului.

MĂRÍ vb. v. făli, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna, înfumura, îngâmfa, lăuda, mândri, semeţi.

MĂRINIMÍE s. 1. v. dărnicie. 2. v. generozitate. 3. bunăvoinţă, îngăduinţă, înţelegere, milă, (înv. şi pop.) milostenie, (înv.) priinţă, (turcism înv.) musaadea. (Prin ~ lui...)

MĂRINIMÍE s. v. bărbăţie, bravură, curaj, cutezanţă, dârzenie, încumetare, îndrăzneală, neînfricare, semeţie, temeritate.

MĂRINIMÓS adj. 1. v. darnic. 2. v. generos. 3. bi-nevoitor, compătimitor, îngăduitor, înţelegător, milos, milostiv, (înv.) milosârd, priincios, priitor. (A fost ~ cu nevoile lor.)

MĂRÍRE s. v. aroganţă, dimensiune, dom-nie, fală, fudulie, infatuare, înălţime, înfumurare, îngâmfare, maiestate, mărie, mărime, măsură, mândrie, orgo-liu, proporţie, semeţie, trufie, vanitate.

MĂRÍRE s., interj. 1. s. v. creştere. 2. s. v. extindere. 3. s. v. dilatare. 4. s. v. holbare. 5. s. creştere, ridicare, umflare. (~ apelor în matca lor.) 6. s. multiplicare, sporire, (livr.) augmentare. (~ unei cantităţi de câteva ori.) 7. s. v. înmulţire. 8. s. creştere, sporire, (livr.) augmentare. (~ fondului de rulment.) 9. s. rotunjire, sporire. (~ averii cuiva.). 10. s. creştere, înmulţire, sporire. (~ numărului de participanţi la ...) 11. s. v. majorare. 12. s. v. amplificare. 13. s. (FIZ.) mărire un-ghiulară = grosisment, putere măritoare unghiu-lară. 14. s. creştere, ridicare, suire, urcare. (~ temperaturii cuiva.) 15. s. v. intensificare. 16. s. creştere, ridicare, sporire. (~ nivelului de trai.) 17. s. amplificare, creştere, dezvoltare, extensiune, extindere, lărgire. (~ schimburilor comerciale.) 18. s. v. glorificare. 19. s. v. glorie. 20. s. v. glorie. 21. s. v. preamărire. 22. interj. osana.

MĂRÍT adj. 1. v. extins. 2. v. dilatat. 3. v. holbat. 4. v. sporit. 5. rotunjit, sporit. (Avere ~.) 6. v. majorat. 7. v. amplificat. 8. v. preamărit. 9. v. glorios. 10. v. înălţat. 11. lăudat, preaînălţat, prealuminat, preamărit, preaslăvit, proslăvit, slăvit, venerat, (reg.) prealuminos, (înv.) prealăudat, preaseninat. (~e Doamne!)

MĂRIŞÓR adj. 1. măricel, (reg.) măricuţ, măruţ. (Un obiect mai ~.) 2. v. crescut.

MĂRÍT adj. v. ales, aristocrat, aristocratic, bun, celebru, distins, faimos, ilustru, înalt, mare, nobil, renumit, reputat, vestit.

MĂRÍT s. v. bărbat, căsătorie, ginere, măritat, măritiş, mire, soţ.

MĂRITÁT s. v. măritiş.

MĂRITÁ vb. a (se) căsători. (Ea s-a ~ de tânără.)

MĂRITÁTĂ adj. căsătorită. (Femeie ~.)

MĂRITÁRE s. v. căsătorie, măritat, măritiş.

MĂRITĂ-MĂ-MÁMĂ s. (BOT.; Rudbeckia laciniata) (reg.) ruji-galbene (pl.).

MĂRITÍŞ s. căsătorie, măritat, (rar) măritare, (pop.) mărit. (~ul unei femei.)

MĂRMURÁR s. (rar) marmurist.

MĂRIÚŢĂ s. v. boul-domnului, boul-lui-dum-nezeu, buburuză, nevăstuică, vaca-dom-nului, zvârlugă.

MĂRMURÍRE s. v. împietrire, încremenire, înlemnire, înmărmurire, înţepenire, petrificare.

MĂRMURÍ vb. v. împietri, încremeni, înlemni, înmărmuri, înţepeni, paraliza, petrifica.

MĂRMURÍT adj. v. împietrit, încremenit, înlemnit, înmărmurit, înţepenit, neclin-tit, nemişcat, ţeapăn, ţintuit.