Dictionar de sinonime
MĂRGELÚŞĂ s. v. mei-păsăresc.
MĂRGĂRÍT s. v. boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuză, lăcrimioară, mărgăritar, mărgăritărel, perlă, vaca-domnului, vâsc.
MĂRGELÚŞĂ s. 1. v. mărgeluţă. 2. (BOT.; Lithos-permum arvense) (reg.) mărgăluşă, mărgăluţă.
MĂRGEÁ s. v. clocoţel, rutişor.
MĂRGEÁN s. v. coral.
MĂRGELÁT adj. v. buclat.
MĂRGĂRÍŢĂ s. v. boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuză, vaca-domnului.
MĂRGĂRITĂRÉL s. 1. mărgărităraş. 2. v. lăcri-mioară.
MĂRGHIMPÓS s. v. ciumăfaie, laur.
MĂRGHÍLĂ s. v. băltoacă, mlaştină, mocirlă, smârc.
MĂRGELÚŢĂ s. v. ineaţă.
MĂRGELÚŢĂ s. mărgeluşă.
MĂRGHILÓS adj. v. mlăştinos, mocirlos, smârcos.
MĂRGICA CÚCULUI s. (pop.) stupitul cucului, (reg.) somnişor, (prin Munt., Olt. şi Bucov.) somn. (Învelişul larvar numit ~.)
MĂRGINÁR s. v. carâmb.
MĂRGÍCĂ s. v. siminoc.
MĂRGINÁŞ adj., s. 1. adj. v. învecinat. 2. adj. lăturalnic, limitrof, (reg.) marginos. (Pe un drum ~.) 3. adj. lateral, marginal, periferic. (Un cartier ~.) 4. s., adj. (înv. şi reg.) mărginean. (Locuitor, ţăran ~.)
MĂRGINEÁN adj. v. riveran.
MĂRGINEÁN s., adj. v. mărginaş.
MĂRGINÍ vb. 1. v. delimita. 2. v. învecina. 3. a delimita, a limita, a străjui, a ţărmuri. (Stâlpii de telegraf ~ şoseaua.) 4. a încadra. (A ~ o suprafaţă din toate părţile.) 5. a chenărui, a împrejmui, a încadra, a înconjura, (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumină poiana.) 6. v. limita. 7. v. reduce. 8. v. re-strânge.
MĂRGINÍ vb. v. defini, determina, preciza, stabili.
MĂRGINÍRE s. 1. v. delimitare. 2. v. limitare. *3. (fig) îngustime, obtuzitate, opacitate. (~ spiritului cuiva.)
MĂRGINÍRE s. v. limită, restricţie.
MĂRGINÍT adj. 1. v. delimitat. 2. v. limitat. 3. cir-cumscris, delimitat, finit, limitat. (Valori ~.) 4. limitat, redus, restrâns. (Trebuinţe ~.) 5. li-mitat, unilateral. (O interpretare ~.) *6. (fig.) încuiat, îngust, limitat, obtuz, opac, redus, (rar fig.) scurt. (O minte ~.)
MĂRGINÍT adj. v. meschin.
MĂRGINÓS adj. v. lăturalnic, limitrof, măr-ginaş.
MĂRGIOÁRĂ s. v. mărginuţă.
MĂRGINÚŢĂ s. (reg.) mărgioară.
MĂR-GUTÚI s. v. gutui.
MĂRHÁIE s. v. vită.