Dictionar de sinonime

MĂMÚŢĂ s. v. măicuţă, mămică.

MĂNĂSTÍREA s. art. v. casiopeea.

MĂNĂSTIRÉSC adj. 1. v. călugăresc. 2. călugăresc, monahal, monahicesc, (livr.) claustral. (Viaţă ~oasă.)

MĂNĂSTÍRE s. v. catedrală.

MĂNGĂLĂU s. (reg.) maglă, mânjălău, zolitor. (~ pentru frecatul rufelor.)

MĂNGĂLĂU s. v. tăvălug, vălătuc.

MĂNÂNŢĂLÁ vb. v. ameninţa.

MĂNÓS adj. v. avantajos, bănos, bun, pro-ductiv, profitabil, rentabil.

MĂNÓS adj. 1. v. fertil. 2. v. bogat.

MĂNOŞÍE s. v. abundenţă, belşug, bogăţie, fecunditate, fertilitate, îmbelşugare, îndestulare, prisos, productivitate, ro-dire, rodnicie.

MĂNUNCHEÁ vb. v. înmănunchea.

MĂNÚNCHI s. 1. (pop.) mână, polog, (reg.) mănuşă, smoc, vâslă, (prin Olt.) mânună. (~ de grâu, de cânepă, de iarbă.) 2. v. buchet. 3. legătură. (Un ~ de nuiele.) 4. v. fascicul.

MĂNÚNCHI s. v. coadă, coarbă, cocârlă, mâner, plăsea, splinuţă.

MĂNUNCHIULÉŢ s. v. bucheţel.

MĂNUŞÁT adj. v. înmănuşat.

MĂNUNCHIÁŞ s. v. bucheţel.

MĂNUŞÉR s. v. telegău.

MĂR s. v. cartof.

MĂNÚŞĂ s. 1. v. toartă, (reg.) baier. (~ a unui vas.) *2. (înv.) brânca. (Vechiul instrument de tortură numit ~.) 3. v. bată. 4. (TEHN.) (reg.) cotoi, mână, stâlpuşor. (~ la căruţă.) 5. (TEHN.) (reg.) mână, picior, popic, ţepuşă. (~ la sanie.)

MĂRARUL-CÂMPULUI s. v. nemţişor.

MĂNÚŞĂ s. v. coarbă, cocârlă, fofează, leucă, mănunchi, măsea, mâner, schimbătoare.

MĂRARUL-CÁLULUI s. v. ciuin, odagaci, săpunariţă.

MĂRARUL-BROÁŞTEI s. v. romaniţă neade-vărată, romaniţă nemirositoare.

MĂRARIULCÂINELUI s. v. romaniţă puturoa-să.

MĂRARIUL-BĂLŢILOR s. v. mărăraş.

MĂRĂCINÁR s. (ORNIT.) 1. (Saxicola torquata rubicola) pietroşel, (reg.) ţâitoare, capra-dracului. 2. (Saxicola rubetra) urzicar.

MĂRĂCÍE s. v. turbă.

MĂRÁZ s. v. ciudă, gelozie, invidie, necaz, pică, pizmă, pornire, ranchiună.

MĂR-AURÍU s. v. bulbuc.

MĂRARUÚRSULUI s. v. brioală.