![]() Caută
Traducere
|
Dictionar de sinonimeMĂSCĂRÉŢ s. v. bufon, măscărici, paiaţă. MĂSCĂRÍCI s. 1. v. clovn. 2. v. bufon. MĂSCĂRICIÚNE s. v. bufonerie, caraghio-slâc, clovnerie, comicărie, giumbuşluc, imoralitate, impudoare, indecenţă, necuviinţă, neruşinare, obscenitate, pornografie, scabrozitate, trivialitate, vulgaritate. MĂSCĂRÍE s. v. bufonerie, caraghioslâc, clovnerie, comicărie, giumbuşluc, imoralitate, impudoare, indecenţă, necuviinţă, neruşinare, obscenitate, pornografie, scabrozitate, trivialitate, vulgaritate. MĂSCUÍT adj. v. mascat. MĂSCUROÁICĂ s. v. purcea, scroafă. MĂSCUROÁIE s. v. purcea, scroafă. MĂSEÁ s. 1. (ANAT.) molar. 2. (TEHN.) (reg.) bot, boţ, burete, ceafă, cioc, clenci, creastă, crestuş, gât, nod, umăr, ureche. (~ la leuca carului.) 3. (TEHN.) (reg.) ciocâlteu, ciocârlie, cocoş, cui, popă. (~ la plug.) 4. (TEHN.) colţ, dinte. (~ la grapă.) 5. (TEHN.) (reg.) bonţoc, căţel, coadă, mănuşă, mână. (~ la coasă.) 6. (TEHN.) (reg.) şiştoare. (~ la joagăr.) 7. (TEHN.) pană. (~ la grindeiul de la piuă.) 8. (BOT.) măseaua-ciutei (Erythronium dens canis) = (reg.) cocorei (pl.), cocoşei (pl.), ghicitori (pl.), turcarete. MĂSELÁR s. v. ciumăfaie, laur, măselariţă, sunătoare. MĂSLINÉT s. (rar) măsliniş. MĂSELÁRIŢĂ s. (BOT.; Hyoscyamus niger) (reg.) măsălare, măsălarniţă, măsălniţă, măselar, nebunariţă, nebunăriţă, sunătoare. MĂSLÍNĂ s. (BOT.) (înv. şi reg.) olivă. MĂSELÁRIŢĂ s. v. rostopască. MĂSLÁG s. v. ciumăfaie, laur. MĂSLUÍRE s. v. falsificare. MĂSLUÍT adj. 1. (pop.) prefăcut, (înv.) balamut. (Cărţi de joc ~.) 2. v. falsificat. MĂSLINÍŞ s. v. măslinet. MĂSLINÍU adj. v. negricios. MĂSLINSĂLBÁTIC s. v. răchiţică. MĂSLUÍ vb. v. falsifica. MĂSLUIÁLĂ s. v. falsificare. MĂSLUÍT s. v. falsificare. MĂSLUITÓR s. falsificator. MĂSOÁIE s. v. faţă de masă. MĂSÓRIŞTE s. v. măsurare, măsurat, măsu-rătoare. MĂSURÁ vb. 1. v. calcula. 2. v. evalua. 3. v. examina. 4. v. parcurge. 5. v. întrece. 6. v. lupta. 7. v. com-para. MĂSURÁR s. v. metru. MĂSURÁ vb. v. chibzui, cântări. MĂSURÁBIL adj. (înv.) mensurabil. (Un parame-tru ~.) MĂSURÁRE s. 1. măsurat, măsurătoare, (înv. şi pop.) măsură, (înv. şi reg.) măsorişte, măsuriş, (înv.) măsurătură. (~ ariei unui loc.) 2. v. cal-culare. 3. v. evaluare. |