Dictionar de sinonime

MĂCINÁR s. v. morar.

MĂCINÁRE s. 1. măcinat, măciniş, (rar) mă-cinătură. (~ grâului.) 2. v. ruinare. 3. roadere, săpare, săpat. (~ malului de către ape.)

MĂCIÚCĂ s. 1. v. ciomag. 2. v. mai. 3. v. măciulie.

MĂCINĂTÚRĂ s. v. măcinare, măcinat, mă-ciniş.

MĂCINÍŞ s. v. măcinare.

MĂCIUCHÍŢĂ s. v. măciucuţă.

MĂCIÚCI s. pl. v. cârciumăreasă.

MĂCIÚCĂ s. v. baston, cârjă, prisnar, prâsnel, sfârlează, titirez.

MĂCIUCA-CIOBÁNULUI s. v. rostogol, scai, scaiete, tătarnică.

MĂCIUCÚŢĂ s. (reg.) măciuchiţă.

MĂCIULIÁT adj. v. bulbucat, căscat, holbat, mare, mărit, umflat, zgâit.

MĂCIULÍE s. 1. v. gămălie. 2. măciucă. (Băţ cu ~.) 3. v. capsulă.

MĂCRÍŞ s. (BOT.) 1. (Rumex acetosa) (pop.) acriş. 2. (Rumex acetosella) (reg.) lugeru-broaştii, (prin Transilv.) schiaz. 3. măcriş de apă v. ştevie; măcrişul calului v. ştevie. 4. (Oxalis acetosella) (reg.) măcrişor, măcriş de pădure, măcrişul-iepurelui, trifoi-măcriş. 5. (Acetosa pratensis) ştevie.

MĂCRIŞ DE PĂDÚRE s. v. măcriş.

MĂCRIŞ-DE-BÁLTĂ s. v. cardama, năsturel.

MĂCRIŞ-SPINÓS s. v. dracilă.

MĂCRIŞ-PĂSĂRÉSC s. v. dracilă.

MĂCRIŞÓR s. v. măcriş.

MĂCRIŞUL-IÉPURELUI s. v. măcriş.

MĂCÚŢ s. v. mac.

MĂDĂRÍ vb. v. alinta, cocoli, dezmierda, mângâia, răsfăţa, răzgâia, râde.

MĂCRIŞUL-CÁPREI s. v. degetărel, degetăruţ, potiraş.

MĂDULÁR s. v. membru.

MĂDULÁR s. v. funcţionar, membru, penis, slujbaş.

MĂDĂŢÍE s. v. încăpăţânare, îndărătnicie.

MĂDULÁRE s. pl. v. oseminte.

MĂDĂRÍT adj. v. alintat, cocolit, răsfăţat, răzgâiat.

MĂDUVĂ s. 1. (ANAT.) măduva spinării = rahis. 2. (BOT.) inimă. (~ a tulpinii unui copac.)

MĂDUVIOÁRĂ s. (reg.) măduviţă, măduvuţă.

MĂDUVĂ s. v. esenţă, fond, materie.