Dictionar de sinonime
EXPOZÉU s. v. expunere.
EXPRÉS adj., adv. 1. adj. v. clar. 2. adv. v. clar. 3. adj. v. categoric. 4. adv. v. anume.
EXPRÉSIE s. 1. formă. (A dat ~ gândurilor sale.) 2. (pop.) zicere. (Dicţionar de locuţiuni şi ~ii.) 3. (în logica simbolică) expresie identic-adevărată v. tautologie; expresie validă v. tautologie. 4. v. fizionomie. 5. fizionomie, mască. (Actorul avea o ~ admirabilă.)
EXPRESÍV adj. evocativ, evocator, nuanţat, pitoresc, plastic, pregnant, semnificativ, sugestiv, viu, (fig.) colorat. (O descriere ~.)
EXPRESIVITÁTE s. elocvenţă, plasticitate, preg-nanţă, sugestivitate. (Vervă satirică de mare ~.)
EXPRIMÁ vb. 1. a expune, a formula. (A-şi ~ ideile.) 2. a vorbi. (Se ~ greu.) 3. v. manifesta. 4. v. exterioriza. 5. v. formula. 6. a prezenta. (A ~ cuiva omagiile sale.) 7. v. reda.
EXPULZÁ vb. (JUR.) (livr.) a relega. (A ~ un cetăţean străin.)
EXPULZÁT adj. (JUR.) (livr.) relegat. (Persoană ~.)
EXPUNĂTÓR s. v. expozant.
EXPÚNE vb. 1. v. povesti. 2. v. exprima. 3. v. rosti. 4. v. demonstra. 5. v. descrie. 6. v. emite. 7. a-şi arăta, a-şi etala, a-şi întinde. (Îşi ~ marfa pe tarabă.) 8. v. întinde. 9. v. risca. 10. v. hazarda. 11. v. supune.
EXTÁZ s. v. adoraţie.
EXTAZIÁ vb. a se minuna. (Se ~ în faţa splendorilor naturii.)
EXPÚS adj. nesigur, periculos, primejdios. (Un loc ~.)
EXPÚNERE s. 1. v. povestire. 2. expozeu. (~ a fost urmărită cu interes.) 3. v. descriere. 4. v. emitere. 5. etalaj, etalare, întindere. (~ mărfii pe tarabă.)
EXPULZÁRE s. (JUR.) (livr.) relegare, relegaţie. (~ unui cetăţean străin.)
EXPRIMÁRE s. 1. v. formulare. 2. v. manifestare. 3. limbă, vorbă, vorbire. (Îl poţi recunoaşte după ~.) 4. limbaj. (Are o ~ simplă.) 5. stil. (Are o ~ plastică.)
EXTEMPORÁL s. (PED.) lucrare de control.
EXTAZIÉRE s. v. adoraţie.
EXTENSIÚNE s. 1. extindere, întindere. (Mişcări de ~ a braţelor.) 2. v. extindere. 3. v. proporţie. (Focul a luat o mare ~.) 4. v. sferă.
EXTENUÁ vb. a epuiza, a frânge, a istovi, a seca, a secătui, a sfârşi, a slei, a stoarce, a vlăgui, a zdrobi, (reg.) a stoci, (prin Olt. si Munt.) a dehobi, (înv.) a zămorî, (fig.) a suge. (Munca brută l-a ~.)
EXTENUÁRE s. epuizare, istoveală, istovire, secătuire, sfârşeală, slăbiciune, sleire, surmenaj, surmenare, vlăguire, (înv. şi reg.) slăbie, (înv. livr.) marasm. (Stare de totală ~.)
EXTENUÁNT adj. epuizant, istovitor, obositor, trudnic, (rar) vlăguitor, (pop.) ostenitor, (înv. şi reg.) ostenicios. (O muncă ~.)
EXTENUÁT adj. epuizat, frânt, istovit, prăpădit, rupt, secat, secătuit, sfârşit, sleit, stors, trudit, vlăguit, zdrobit, (Mold.) batojit, (prin Munt.) tâhobit, (înv.) stătut. (S-a întors ~ de la lucru.)
EXTERIÓR adj., s. 1. adj. extern. (Partea ~oară a fructului.) 2. s. v. faţadă.
EXTERIORIZÁ vb. 1. a exprima. (Îşi ~ sentimentele de bucurie.) 2. a (se) arăta, a (se) manifesta. (Nu se ~ ca un om supărat.)
EXTERMINÁRE s. v. masacrare.
EXTERMINÁT adj. distrus, nimicit, stârpit. (O specie ~.)
EXTERMINÁ vb. v. masacra.
EXTÍNCŢIE s. v. decedare, deces, dispariţie, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârşit, stingere, sucombare.
EXTÉRN adj. 1. v. exterior. 2. v. străin.