Dictionar de sinonime

EXCITATÓR adj. v. excitant.

EXCITRÓN s. v. ignitron.

EXCÍZIE s. v. extirpare.

EXCLAMÁ vb. a striga. (Bravo!, a ~ el.)

EXCLAMÁRE s. v. exclamaţie.

EXCLAMATÍV adj. exclamator. (Ton ~.)

EXCIZÁ vb. v. extirpa.

EXCLÚDE vb. a elimina, a îndepărta, a înlătura, a scoate. (A ~ pe cineva dintr-o organizaţie.)

EXCLAMÁŢIE s. exclamare, strigăt, (rar) strigare. (~ de aprobare.)

EXCLAMATÓR adj. v. exclamativ.

EXCLÚDERE s. eliminare, îndepărtare, înlăturare, scoatere. (~ cuiva dintr-o organizaţie.)

EXCLÚS adj., adv. imposibil. (Rezolvarea aceasta este ~.)

EXCLUSÍV adv. 1. v. numai. 2. v. doar.

EXCOMUNICÁRE s. (BIS.) afurisenie, afurisire, anatemă, blestem, (înv.) procleţenie, procleţie. (~ papei aruncată asupra ...)

EXCOMUNICÁ vb. (BIS.) a afurisi, a anatemiza, a blestema, (pop.) a oropsi, (înv.) a lepăda, a procleţi. (Papa l-a ~.)

EXCLUZIÚNE s. v. interdicţie, interzicere, prohibire, prohibiţie.

EXCOMUNICÁT adj. (BIS.) afurisit, anatemizat, blestemat, (înv. şi reg.) procleţit, (înv.) proclet. (Un preot ~.)

EXCREMÉNT s. (FIZIOL.; mai ales la pl.) fecale (pl.).

EXCORIÁŢIE s. v. eroziune.

EXCRÉŢIE s. (FIZIOL.) secreţie exocrină, secreţie externă.

EXCÚRSIE s. drumeţie. (O ~ în munţi.)

EXCÚRS s. v. digresiune, divagare, divagaţie.

EXECRÁBIL adj. detestabil. (Un joc ~ al actorilor.)

EXECUTÁNT adj., s. 1. adj., s. executor, (înv.) săvârşitor. (~ al unei lucrări.) 2. s. v. interpret.

EXECUTÁ vb. 1. a face, a realiza, (pop. şi fam.) a meşteri, a meşterui. (A ~ un obiect.) 2. v. con-fecţiona. 3. a efectua, a face, a împlini, a îndeplini, a înfăptui, a realiza, a săvârşi, (înv. şi pop.) a plini. (Am ~ tot ce mi-ai dat de făcut.) 4. a efectua, a face, a făuri, a înfăptui, a realiza, a săvârşi. (~ o lucrare durabilă.) 5. v. desfăşura. 6. v. efectua. 7. v. cânta. 8. a aplica, a îndeplini. (~ o hotărâre judecătorească.) 9. (JUR.) (pop.) a împlini, (înv.) a zapcii. (A ~ pe cineva pentru neplata datoriilor.)

EXECUTÍV s. v. consiliu de miniştri.

EXECUTÓR adj., s. 1. adj., s. v. executant. 2. s. (JUR.) (pop.) împlinitor, (înv.) zapciu. (~ al unui datornic.)

EXECUTÁRE s. 1. v. confecţionare. 2. efectuare, execuţie, facere, împlinire, îndeplinire, înfăptuire, realizare, săvârşire, (înv.) săvârşit. (~ unei lucrări.) 3. execuţie, facere, făurire, realizare. (~ unei opere durabile.) 4. v. desfăşurare. 5. v. efectuare. 6. v. interpretare. 7. aplicare, îndeplinire. (~ unei sentinţe.) 8. (JUR.) (înv.) zapcială, zapciitură, zapcilâc. (~ silită a cuiva.)

EXEMPLÁR adj. v. ireproşabil.

EXECÚŢIE s. 1. v. executare. 2. v. lucrătură. 3. exe-cutare, facere, făurire, realizare. (~ unei opere durabile.) 4. (MUZ.) v. interpretare.