Toate definitiile

SATARÁ, satarale, s. f. Dare excepțională (în afara dărilor obișnuite) percepută în țările românești. – Cf. tc. musadére „confiscare”.

SATARÁ s. v. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare.

satará (satarále), s. f. – Necaz, bucluc, supărare. Tc. sitaré „stea rea” (Tiktin), sau tc. (arab.) müșadere „execuție” (Șeineanu, II, 315; Lokotsch 1589a).

satará (înv.) s. f., art. sataráua, g.-d. art. satarálei; pl. satarále, art. satarálele

satará f. (turc. sitaré, steaŭa noroculuĭ). Vechĭ. Azĭ. Fam. Belea, sarcină căzută pe capu cuĭva: o satara de băĭat, a cădea satara (saŭ satara-belea) pe capu cuĭva.