Toate definitiile

OCROTÍRE, ocrotiri, s. f. Acțiunea de a ocroti și rezultatul ei; apărare, protejare, sprijin, ajutor. ◊ Ocrotirea sănătății = complex de măsuri luate de stat pentru prevenirea bolilor, întărirea și refacerea sănătății, prelungirea vieții și a capacității de muncă a oamenilor. Ocrotirea naturii = acțiune organizată de stat, de o instituție științifică națională sau internațională în scopul utilizării raționale, al conservării și al reproducerii resurselor naturale. ♦ Adăpost, azil. – V. ocroti.

OCROTÍRE s. 1. v. apărare. 2. apărare, protecţie, sprijin, (înv. şi pop.) oblăduire, (înv.) apărământ, scuteală, scutinţă, scutire, (fig.) scut. (Serveşte ca ~ împotriva ...) 3. protejare, sprijinire, susţinere, (rar) proteguire. (~ bătrâneţelor lui.) 4. v. ajutor. 5. grijă, protecţie, (fig.) aripă, pavăză, scut. (Se află sub ~ lor.) 6. ajutor, patronaj, protecţie, sprijin, tutelă, (rar) tutelaj. (Orfelinatul se bucura de ~ unei societăţi de binefacere.) 7. v. egidă.

ocrotíre (o-cro-) s. f., g.-d. art. ocrotírii