Toate definitiile

RONDÉL, rondeluri, s. n. Specie a poeziei lirice cu formă fixă, având 13 (sau 14) versuri repartizate în trei strofe, în care primul vers este identic cu al È™aptelea È™i al treisprezecelea, iar al doilea cu al patrulea È™i ultimul vers. – Din it. rondello, fr. rondel.

RONDÉL s.n. Mic poem vechi francez, cu 14 versuri È™i formă fixă. ♦ Gen de poezie cu formă fixă, compusă din două catrene È™i o cvinarie, cu două rime, primele două versuri repetându-se după al È™aselea, versul întâi revenind È™i în încheiere. [Pl. -uri, -le. / < it. rondello, fr. rondel, rondeau].

RONDÉL s. n. poezie lirică cu formă fixă, compusă din două catrene și o cvinarie, cu două rime, primele două versuri repetându-se după al șaselea, versul întâi revenind și în încheiere. (< fr. rondel, it. rondello)

rondél (poezie) s. n., pl. rondéluri

RONDÉL s.n. Mic poem vechi francez, cu 14 versuri È™i formă fixă. ♦ Gen de poezie cu formă fixă, compusă din două catrene È™i o cvinarie, cu două rime, primele două versuri repetându-se după al È™aselea, versul întâi revenind È™i în încheiere. [Pl. -uri, -le. / < it. rondello, fr. rondel, rondeau].

RONDÉL s. n. poezie lirică cu formă fixă, compusă din două catrene și o cvinarie, cu două rime, primele două versuri repetându-se după al șaselea, versul întâi revenind și în încheiere. (< fr. rondel, it. rondello)

*rondél n., pl. e (fr. rondeau). În poezia franceză, mică poezie de formă fixă, cu doŭă rime și cu repetițiunĭ obligatoriĭ. În muzică, cîntec cu o repriză saŭ cu doŭă.