Toate definitiile

EVAZÍV, -Ă, evazivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu exprimă o atitudine precisă, categorică; vag, ocolit. – Din fr. évasif.

EVAZÍV adj. v. vag.

Evaziv ≠ ferm, încredinţat

EVAZÍV, -Ă adj. (adesea adv.) Vag, neprecis, în doi peri. [< fr. évasif, cf. lat. evadere – a se libera].

EVAZÍV, -Ă adj. (și adv.) vag, neprecis, în doi peri. (< fr. évasif)

*evazív, -ă adj. (d. lat. evásus, part. d. evádere, a evada). Care caută să scape, să eludeze: răspuns evaziv. Adv. În mod evaziv, nu categoric.

evazív adj. m., pl. evazívi; f. evazívă, pl. evazíve