Toate definitiile

RITIDÓM, ritidomuri, s. n. Strat extern al scoarței arborilor bătrâni, alcătuit din țesuturi moarte care se desprind în lamele subțiri. – Din fr. rhytidome.

RITIDÓM s.n. (Bot.) Strat de țesut celular extern la arborii bătrâni, format din țesuturi moarte. [< fr. rhytidome, cf. gr. rhytidoma – zbârceală].

RITIDÓM s. n. strat de țesuturi externe moarte la arbori, care se exfoliază, formând scoarța. (< fr. rhytidome, gr. rhytidoma)

ritidóm s. n., pl. ritidómuri