Toate definitiile

RIHTUÍ, rihtuiesc, vb.lV. Tranz. A croi și a îmbina prin cusături piesele de piele care compun obiectele de încălțăminte; a pune căptușeala unei fețe croite. – Probabil din germ. richten.

RIHTUÍ vb. tr. a croi și a îmbina bucățile de piele ale unui obiect de încălțăminte. (după germ. richten)

rihtuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rihtuiésc, imperf. 3 sg. rihtuiá; conj. prez. 3 să rihtuiáscă