Toate definitiile

RETRIBÚȚIE, retribuții, s. f. (Ieșit din uz) Salariu. – Din fr. rétribution.

RETRIBÚŢIE s. 1. v. salariu. 2. câştig, salariu. (~ medie pentru munca de înaltă calificare.) 3. v. plată.

RETRIBÚȚIE s.f. Plată în bani pentru o muncă prestată; remunerație. [Gen. -iei, var. retribuțiune s.f. / cf. fr. rétribution, lat. retributio].

RETRIBÚȚIE s. f. plată în bani pentru o muncă prestată; salariu, remunerație. (< fr. rétribution)

*retroactív, -ă adj. (lat. retro, înapoĭ, și activ saŭ de la lat. retroactus, dat înapoĭ; fr. rétroactiv). Care lucrează asupra trecutuluĭ: legea n´are putere retroactivă. Adv. În mod retroactiv.

retribúție (re-tri-, -ți-e) s. f., art. retribúția (-ți-a), g.-d. art. retribúției; pl. retribúții, art. retribúțiile (-ți-i-)