Toate definitiile

IARBA-RÁIULUI s. v. vetrice.

PASĂREA-RÁIULUI s. v. pasărea-paradisului.

MASA-RÁIULUI s. v. dragoste.

RAI¹ s. n. Loc plin de încântare și de fericire unde, potrivit credințelor religioase, ar ajunge după moarte sufletele celor care respectă preceptele religiei; paradis, eden, cer² (3). ♦ Fig. Loc din natură deosebit de frumos. ♦ Fig. Loc în care cineva se simte deplin fericit. – Din sl. raj.

RAI², raiuri, s. n. (Mar.) Roată de lemn sau de metal, cu caneluri la margine, prin care poate fi rulată o parâmă de cânepă sau de oțel. – Et. nec.

RAI s. (BIS.) cer, paradis, (livr.) eden. (Odihneşte în ~.)

RAI s. v. panahidă, parastas, pătul, pomană, răsadniţă.

Rai ≠ gheenă, iad, infern, tartar

CHEIŢA-RÁIULUI s. v. scânteioară.

rái (ráiuri), s. n. – 1. Paradis. – 2. Colac ce se dă de pomană la înmormîntări. – Megl. rai. Sl. (bg., sb., ceh., pol., rus.) raj (Miklosich, Slaw. Elem., 42).

raĭ n., pl. urĭ (vsl. bg. rus. raĭ, sîrb. pol. raj). Paradis. Fig. Loc încîntător. S´a dus la raĭ (Ironic), a murit. Gură de raĭ, deschidere spre un loc șeș [!] cu pășune.

!rai (paradis, roată) s. n., pl. ráiuri

RĂÍ vb. v. înrăi.

răí, răiésc, vb. IV (înv. și reg.) 1. a se înrăi. 2. a slăbi, a tânji.