Toate definitiile

PALEOBOTÁNIC, -Ă, paleobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a paleontologiei care se ocupă cu studierea plantelor fosile. 2. Adj. Referitor la paleobotanică, de paleobotanică; (rar) paleofitologic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléobotanique.

PALEOBOTÁNIC adj. paleofitologic.

PALEOBOTÁNIC, -Ă adj. Referitor la paleobotanică. [Cf. fr. paléobotanique].

PALEOBOTÁNICĂ s. paleofitologie, paleontologie vegetală.

PALEOBOTÁNICĂ s.f. Paleofitologie. [Gen. -cii. / < fr. paléobotanique].

PALEOBOTÁNICĂ s. f. 1. Disciplină a paleontologiei care se ocupă cu studierea fosilelor vegetale. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléobotanique.

paleobotánică (-le-o-) s. f., g.-d. art. paleobotánicii