Toate definitiile

PALEOBOTÁNIC, -Ă, paleobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a paleontologiei care se ocupă cu studierea plantelor fosile. 2. Adj. Referitor la paleobotanică, de paleobotanică; (rar) paleofitologic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléobotanique.

PALEOBOTÁNIC adj. paleofitologic.

PALEOBOTÁNIC, -Ă adj. Referitor la paleobotanică. [Cf. fr. paléobotanique].

PALEOBOTÁNIC, -Ă I. adj. referitor la paleobotanică. II. s. f. ramură a paleontologiei care studiază plantele fosile; paleofitologie. (< fr. paléobotanique)

PALEOBOTÁNIC, -Ă, paleobotanici, -ce, adj. 2. Referitor la paleobotanică, de paleobotanică; (rar) paleofitologic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléobotanique.