Toate definitiile

OSPĂTÁ, ospătez, vb. I. Tranz. A primi (pe cineva) în casă ca oaspete, oferindu-i mâncare și băutură; a da de mâncare; a trata, a cinsti. ♦ Tranz., intranz. și refl. (Înv. și pop.) A mânca; p. ext. a petrece, a benchetui. – Din lat. hospitare.

OSPĂTÁ vb. a cinsti, a servi, a trata, (pop.) a omeni, a tratarisi. (L-a ~ cu mâncare şi băutură.)

OSPĂTÁ vb. v. benchetui, chefui, mânca, petrece, prăznui.

ospătéz și (Mold. sud) -etéz, a -á v. tr. (lat. hóspitor, -ári, primesc ospitalitate, și *-áre, sp. pg. hospedar, a primi în gazdă). Primesc în casă ca să doarmă (Rar). Daŭ mîncare bună, daŭ prînz: boĭeru îĭ ospătă pe biețiĭ drumețĭ. V. intr. Mănînc bine: drumețiĭ, după ce ospătară, plecară. – Vechĭ și usp-.

ospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 ospăteáză