Toate definitiile

TĂLMÁCI, -CE, tălmaci, -ce, s. m. și f. Traducător, interpret. ♦ Tâlcuitor, comentator. [Var.: tâlmáci, -ce s. m. și f.] – Din sl. tlumaci.

TĂLMÁCI s. v. translator.

tălmácĭ m., pl. tot așa (vsl. tlŭmačĭ, id., d. geagataicu tilmač, cum. telmač, rudă cu tăt. til, limbă). Traducător, dragoman. V. tîlcuitor.

tălmáci (înv.) s. m., pl. tălmáci

TÂLMÁCI, -CE s. m. și f. v. tălmaci.

TĂLMĂCÍ, tălmăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A traduce un text dintr-o limbă în alta. 2. A interpreta, a tâlcui. 3. A explica, a lămuri; a dezlega, a desluși, a ghici o problemă, o întrebare etc. ♦ Refl. recipr. (Pop.) A-și da explicații, a se lămuri; a se sfătui, a se înțelege cu cineva. 4. A exprima, a exterioriza. – Din sl. tlŭmačĩ.

TĂLMĂCÍ vb. 1. v. traduce. 2. v. interpreta.

tălmăcí (-césc, -ít), vb. – 1. A interpreta, a traduce. – 2. A explica, a comenta. – 3. (Refl.) A se lămuri cu cineva, a clarifica. – Var. tîlmaci (și der.). Sl. tlŭmačiti (Cihac, II, 400), cf. sb., cr. tolmačiti, pol. tlomaczyć, mag. tolmácsol. Este cuvînt oriental, cf. cuman. telmać (Kuun 105). – Der. tălmăci, s. m. (interpret, traducător), din sl. tlŭmăcŭ, cf. rus. tolmač, germ. Dolmetsch; tălmăciar, s. m. (înv., interpret); tălmăcitor, s. m. (interpret); tălmăcitură, s. f. (înv., explicație, interpretare); tanaci, s. m. (interpret), din mag. tanács (Drăganu, Omagiu lui I. Bianu, București 1927, 137).

tălmăcésc v. tr. (vsl. tlŭmačiti, a traduce). Traduc, explic pin [!] altă limbă saŭ expresiune. V. tîlcuĭesc.

tălmăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tălmăcésc, imperf. 3 sg. tălmăceá; conj. prez. 3 să tălmăceáscă