Toate definitiile

ORHIDÉE, orhidee, s. f. (La pl.) Nume dat unei familii de plante erbacee monocotiledonate, cu tulpină simplă, frunze alterne întregi, cu flori mari, colorate, cu trei petale, dintre care una se termină de obicei în formă de pinten răsucit (Orchidaceae); (și de la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -de-e] – Din germ. Orchidee, fr. orchidées.

ORHIDÉE s.f.pl. Familie de plante erbacee răspândite mai ales în pădurile tropicale ale Americii, cu flori mari, frumos colorate, care au trei petale, dintre care una în formă de pinten întors; orhidacee; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -de-e, sg. invar., var. orchidee s.f.pl. / cf. fr. orchidées, it. orchidea].

ORHIDÉE s. f. pl. familie de plante monocotiledonate erbacee tropicale cu flori mari, frumos colorate, care au trei petale, dintre care una în formă de pinten întors. (< fr. orchidées, germ. Orchidee)

*orchidéĭe și orhidéĭe f., pl. tot așa (fr. orchidée, d. lat. orchis, genitivu orchis și órchitis, d. vgr. órhis, órheos, bulb, la care din neștiință, s´a atribuit un gen. órhidis). Bot. O plantă monocotiledonată dintr´o mare familie din care se cultivă maĭ ales cele de origine tropicală din cauza frumusețiĭ florilor lor. V. vanilie, poroĭnic, untișor; salep.

orhidée s. f., art. orhidéea, g.-d. art. orhidéei; pl. orhidée