Toate definitiile

ORBÉTE s. m. v. orbeț.

ORBÉTE s. (ZOOL.; Spalax microphthalmus) (pop.) căţelul-pământului, (reg.) grivan, porcuţ, şuiţă, tocăniţă, ţâncul-pământului, (Munt. şi Transilv.) sobol, şomâc.

ORBÉTE s. v. derbedeu, lepădătură, lichea, netrebnic, puşlama, scârnăvie, secătură.

orbéț și orbéte m. (d. orb, de unde s´a făcut orbete, din al căruĭ plural s´a făcut orbeț). Vest. Om orb, maĭ ales cerșitor [!]. Orbete, cîrtiță. A se bate ca orbețiĭ, ca orbiĭ, lovind orĭ-unde. Și adj. fem. eață: cîrtițele orbețe.

orbéte (animal) s. m., pl. orbéți