Toate definitiile

NOROCÍRE, norociri, s. f. (Pop.) Faptul de a noroci; p. ext. noroc. – V. noroci.

NOROCÍRE s. v. destin, fatalitate, fericire, menire, noroc, predestinare, soartă, şansă, ursită, zodie.

Norocire ≠ nenorocire

norocíre f. Noroc, fericire.

norocíre (pop.) s. f., g.-d. art. norocírii; pl. norocíri